Capitolul 15

252 11 1
                                    

Annabeth pov.
Razele soarelui mă mângâie pe față trezindu-mă din somn.
Când mă întorc pe o parte să mă uit la Percy observ că nu este lângă mine în pat dar mă liniştesc când aud apa de la baie curgând. Iau telecomanda de pe noptieră şi aprind televizorul asteptându-l. După nici 5 minute, Percy iese din baie doar într-un prosop care se odihneşte pe şoldurile lui. Părul este ud, apa scurgându-se pe abdomenul lui foarte lucrat. Nici nu îmi dau seama că mă holbez la el muşcându-mi buza de jos cu putere.

- Te holbezi! spune Percy zâmbind.

- B-ba...ba nu...Răspuns eu bâlbâindu-mă şi sunt sută la sută sigură că am roşit.

Îmi mut repede privirea la televizor dar nu durează mult pentru că ce am văzut înainte este mult mai interesant. Îl văd cum îşi ia din dulap nişte blugi şi in trcou albastru cu ceva scris pe el peste care pune o geacă maro . Se uită din nou la mine iar apoi vine să mă sărute iar eu normal că îi răspund. Momentul nu durează mult pentru că el trebuie să se schimbe ca să nu intre nu ştiu cine pe uşă şi să îl vadă în ippostaza aia. Dacă l-ar vedea cineva aşa ar trebui să le scot ochii pentru că doar eu am voie să îl văd aşa.

Eu aleg să mă îmbrac aşa:

După ce şi Perce este gata coborâm jos unde Sally şi Paul se uitau la televizor

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


După ce şi Perce este gata coborâm jos unde Sally şi Paul se uitau la televizor.

- Unde plecați, dragilor?

- Să ne plimbăm. Răspund eu.

- Să aveți grijă!

Ieşim pe uşă iar apoi ne îndreptăm spre maşina lui Percy, care, odată de ne-am urcat în ea se pune în mişcare.

- Unde mergem? întreb eu curoasă

- O să vezi...

Mă întreb ce pune la cale Percy. Totuşi nu mi-e frică pentru că am toată încrederea în iubitul meu. Mă uit pe geam plictisită dar după un sfert de oră ajungem în fața unui parc de distracții. Percy coboară şi face înconjurul maşinii ca să îmi deschidă mie uşa.

- M-am gândit să ne distrăm astăzi...Dar dacă nu îți place putem pleca. Spune el puțin stânjenit.

- Te iubesc mult, Percy! spun şi îl sărut până puternic până rămânem fără aer. Nu am mai fost intr-un parc de distracții de mult.

După ce zic asta încep să fug ca un copil mic spre intrare. Îl aud pe Percy cum râde.
Toată ziua ne-am distrat în acel parc i-ar după ce i-am cerut a treia vată de zahăr am plecat.

- Aş vrea să mergem într-un parc să ne plimbăm. Spun eu.

- Sigur... o să ajungem repede la unul.

***
Sunt atât de îngândurată legat de visul cu fetița încât nici nu îmi dau seama când ajungem. Probabil că o să ziceți că e fost doar un vis şi că ar trebui să nu mă mai gândesc la el şi să mă distrez...dar totuşi acel vis a fost atât de real.

Ies din maşină iar Percy mă ia de mână îndreptându-ne spre parc. Cât timp mergem observ copiii care se joacă cu mingea sau se distrează în alt mod. După un timp mă aşez pe o bancă privind copiii.

- Te simți bine, iubito? mă întreabă Perce îngrijorat. Cred că şi-a dat seama că se întâmplă ceva.

- Nimic...Doar mă gândeam.

- Şi pot să ştiu şi eu la ce? întreabă la fel de nedumerit.

- O viitor...Tu îți vezi viitorul alături de mine?

- Tot nu înțeleg unde vrei să ajungi cu asta.

- Ieri am avut un vis...în care apăream noi alături de o fetiță. Adică vreau să zic că...Cred că... nu mai contează, zic aberații. Spun încercând să zâmbesc într-un mod cât mai natural dar tot ce îmi iese este o strâmbătură.

- Iubito, normal că îmi văd viitorul alături de tine...să avem o familie. Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni! Sunt nebun după tine, Annabeth. Dar, eu cred, că nu a venit momentul să ne gândim în modul ăsta la viitor, fiind foarte tineri. Totuşi dacă ar fii să se întâmple ceva...eu aş fii foarte fericit. Spune Percy.

- Cred că...ai dreptate... Te iubesc foarte mult, iubitule! spun zâmbind şi îl sărut de parcă ziua de mâine nu ar mai exista.

- Cred că ar trebui să mergem acasă. Spune iubitul meu. Aveam în plan ca astăzi să ne uităm şi după un apartament dar s-a făcut destul de frig şi bănuiesc că eşti şi obosită.

Eu doar încep să chicotesc iar apoi ne ridicăm de pe bancă pornind spre maşină ca într-un final să ajungem acasă şi să mă bag în pat adormind.

Astăzi a fost o zi perfectă!!!!

*****
Hey, semizei ( de astăzi aşa o să vă zic). Încă un capitol, care nu este foarte reuşit. Dar am vrut să postez ca să mă revanşez pentru momentele în care nu am putut să postez.

Nu prea mai am idei pentru carte...aşa că, dacă puteți, să îmi spuneți ( scrieți) în comentarii ce ați vrea să se întâmple mai departe...

Pe data viitoare, semizeii mei!!!!!

P.S: La media îl aveți pe Logan Lerman!

Iubire Intre SemizeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum