Intr-un final, s-a auzit clopotelul care ne anunta ca e timpul pauzei de masa. Muream de foame, dar nu aveam chef sa ma ridic din banca si sa merg la cantina scolii... in plus meniul de azi nu era asa de atragator.
Mi-am scos din rucsac caserola in care imi pusesem niste kimbap facut cu o seara inainte.
Nu am avut o masa tocmai copioasa, dar a fost buna. Dupa toate astea,m-am ridicat din banca mea,chiar daca era destul de devreme si am mers spre vestiar pentru ca urma ora de sport. Era singura materie la care oamenii credeau ca nu sunt bun.Doar pentru ca imi place sa invat si la celelalte materii, nu inseaman ca urasc sportul. Eram chiar foarte bun la baschet si asta pentru ca obisnuiam sa joc cu prietenul meu din copilarie.
Ajuns in sala, m-am asezat printre primii din rand, avand inaltimea de o suta optsezi si doi de centimetri. Profesorul a fluierat din micul sau fluier negru pe care mereu il tinea agatat de gat si apoi ne-a facut semn sa pornim alergarea. Dupa sase ture ne-am oprit, unii fara suflare, iar altii dornici de mai mult.
Dupa alte cateva minute de exercitii pentru incalzire,am inceput un meci de baschet. Fetele erau asezate pe marginea terenului, privind.
Echipa mea a castigat, iar baietii au inceput sa se bucure.
Chanyeol, un tip inalt, ce-i drept arata bine, un cuceritor printre fetele din scoala, considerat cel mai bun DOAR la sport, a fost invins de "tocilar", a foat invins de mine. Imi venea sa rad cand l-am vazut cum a inceput sa tipe la prietena lui cand a venit sa ii aduca o sticla cu apa si sa il consoleze. Ce patetic. Am pufnit si m-am intors din nou in vestiar, lundu-mi la revedere de la prof.
