Capitolul 9

139 13 0
                                    

Azi m-am intalnit cu baiatul care m-a ajutat. Era fix in acel parc, dar nu pe banca ta, Alex. Eu eram pe ea, si imediat cum m-a vazut, a venit spre mine si s-a asezat langa mine.

"Hei."

"Hei."

"As vrea sa stii cum te cheama, daca nu te superi."

"Ma cheama..."

Atunci apari tu, Alex, si strici tot peisajul minunat.

"Nu e treaba ta care e numele ei."

El se ridica si se pune in fata ta, privindu-te in ochi. Erai foarte nervos, puteam observa si eu asta. Vazand furia din ochii tai, baiatul a plecat. Pur si simplu.

"Lasul."

"Care e treaba ta?!"

Incep sa tip si sa plang.

"Niciuna."

"Ce tot vrei? M-am saturat de atitudinea ta de arogant!"

"Calmeaza-te, printeso."

"Nu-mi mai spune asa! Si uite ca de data asta eu voi pleca intorcandu-ti spatele si facandu-te sa te simti ca naiba!"

M-am intors nervoasa si am plecat. 1-1, Alex.

De ce? ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum