Azi m-am intalnit cu baiatul care m-a ajutat. Era fix in acel parc, dar nu pe banca ta, Alex. Eu eram pe ea, si imediat cum m-a vazut, a venit spre mine si s-a asezat langa mine.
"Hei."
"Hei."
"As vrea sa stii cum te cheama, daca nu te superi."
"Ma cheama..."
Atunci apari tu, Alex, si strici tot peisajul minunat.
"Nu e treaba ta care e numele ei."
El se ridica si se pune in fata ta, privindu-te in ochi. Erai foarte nervos, puteam observa si eu asta. Vazand furia din ochii tai, baiatul a plecat. Pur si simplu.
"Lasul."
"Care e treaba ta?!"
Incep sa tip si sa plang.
"Niciuna."
"Ce tot vrei? M-am saturat de atitudinea ta de arogant!"
"Calmeaza-te, printeso."
"Nu-mi mai spune asa! Si uite ca de data asta eu voi pleca intorcandu-ti spatele si facandu-te sa te simti ca naiba!"
M-am intors nervoasa si am plecat. 1-1, Alex.
CITEȘTI
De ce? ✔
Krótkie Opowiadania"De ce?" "De ce ce?" "De ce..." "D-aia." Imi raspunzi arogant si pleci.