Pentru unii dragostea nu este decat expresia curiozitatii...sau detasarea de monotonia existentei . Pentru mine insa e totul. Si cand spun totul ma refer la ea-iubirea adevarata, totul din viata si bucuria de a trai. Sunt lucruri care ma caracterizeaza in multimea celor din jur, la care tin si pe care le doresc celor apropiati de inima mea. Degeaba avem prietenie, cand nu exista acel cineva care sa te mangaie numai cu o singura privire. Incepusem sa nu mai am incredere in nimeni, caci inima mi-a fost greu lovita ceea ce m-a marcat profund, iar majoritatea oamenilor injurul nostru nu cauta decat sa te minta, sa te fure si sa zdrobeasca orice urma de sentiment uman din noi. Nu cautam noi totul pentru ca am pierdut ceva? Am pierdut atatia dintre noi individual, existenta, singuratatile acestea care cresc fara radacini, asemeni unor flori fara apa sau asemeni unei flori de mare, abandonata valurilor. Singuratatile noastre hranite din atatea sperante false. Este ora cand amintirile ma napastesc ca flacarile, cand ma arde tot trecutul, tot ce e in mine. A fost zambet, tristete, regret. Dar e bine sa speram, caci viata ne vrea mereu scolari, de aceea ne supune mereu la numeroase examene. Astazi se mai aude doar un planset mocnit intre noi. Un zid se inalta lasandu-ne goi, doi straini ce se pierd in cuvinte deserte, daruind ce am pierdut fiecare in parte. Sunt imagini ca niste cioburi ce vor sa-si spuna cuvantul. Ne privim si in tacere stergem trecutul. Dar fantasma nu iarta, reapare in culoare. Este ca un adevarat blestem, un blestem pe vecie. Suferinta din trecut este ca o oglinda in prezent, tacerea de atunci se revarsa fluent acum. Iubito, privesc undeva departe cu gandul numai la tine. Ca o floare a timpului ofilita, erai trandafirul meu sangeriu. Perdeaua noptii pe care stelele rasar ascunde tainic a ta frumusete rapitoare,dureroasa. Glasul imi ingheta cand voiam sa iti vorbesc, ramaneam fara viata cand stateam si te priveam. Te priveam, te admiram, te adoram, te iubeam. Simt fiecare pas al tau, fiecare pas mai departe de mine, fiecare pas mai aproape de inima mea. Traiesc in haos cautand speranta, incercand sentimentul aducerii la viata. Zadarnice pareri de o clipa cladesc iubiri, revarsa ora in secunda. Pentru totdeauna micuta papusa cu zambet de ceara imi va avea inima si dragostea fara margini. Traiesc si acum cu atata ardoare focul primului sarut. Tot ce vreau este sa uit, sarutul, parfumul si intreaga ta fiinta.
CITEȘTI
Trebuie sa fi fost dragoste
Short Story"Nu cautam noi totul pentru ca am pierdut ceva? Am pierdut atatia dintre noi individual, existenta, singuratatile acestea care cresc fara radacini, asemeni unor flori fara apa sau asemeni unei flori de mare, abandonata valurilor." O poveste de drag...