Sunt în fața ta Reese, iubito, ma uit în ochii tăi atât de adânc și tot ce pot vedea este scârbă și dispreț. Tremur, si nu este datorat frigului. De ce nu îmi răspunzi? De ce nu îmi dai un semn? Măcar sa te clintești, sa speri, sa iubești, măcar să-ți amintești. Nici nu mă atingi, nu respiri, nu clipești. Cu ce scop? Cât va dura? Cât voi îndura?
Nici nu reacționezi, nu ca ai putea. La cât de departe ești, dar lângă inima mea.
Am să te iubesc până când soarele nu va mai apune, iar întunericul nu se va mai lăsa.
Și astefel ai făcut Reese. Soarele nu a mai apus iar întunericul nu s-a mai lăsat în viața ta.
De atunci am știut că vom fi, în alt spațiu duși de val.
Tu cu ea,
Și eu cu mine.
CITEȘTI
Trebuie sa fi fost dragoste
Short Story"Nu cautam noi totul pentru ca am pierdut ceva? Am pierdut atatia dintre noi individual, existenta, singuratatile acestea care cresc fara radacini, asemeni unor flori fara apa sau asemeni unei flori de mare, abandonata valurilor." O poveste de drag...
