Trebuie sa fi fost dragoste

Capitolul II

Nimeni nu te-a inteles. Erai ca o ancora pe fundul oceanului, ramaneai nemiscata in fata sentimentelor. Prefacuta, atat de prefacuta esti in fata tuturor iubito. "Te-a clintit cineva vreodata? Ti-ai dat masca jos in fata cuiva?", stralucirea ochilor ei disparuse si privirea i se pleca incet in timp ce inghitea in sec cu gandul la intrebarile mele. Esti un gol draga mea Reese, un ecou, un suspin. In acel moment am realizat ca ti-am descoperit adevarata persoana, de care din pacate m-am si indragostit nebuneste. Un demon te prinde in mers, te indeamna la dorinta unei singure fiinte apoi te condamna. Vorbe calde soptite cu durere le spui intr-una, melancolic le repeti la nesfarsit. In ceasul trist din noapte tu esti o stralucire, un farmec aurit. Privirea ta goala imi incalzea sufletul distrus tot de tine. Imi citeai mereu versuri, de fiecare data mi le spuneai cu mai multa pasiune, ma cucerea glasul tau. Am visat ca sunt o stea iar luceafarul chipul tau, imi marturisea iubirea care nu a fost simtita cu adevarat niciodata. Eram atat de fericita. In jur totul se invartea ca intr-o constelatie ravasita. Straluceai ca o nestemata iar privirea ta ma infasura intr-un briliant. Realitatea ne-a surprins suspinand usor caci chipul tau s-a naruit in zori. Mai cred in impacare? In ploi torentiale, in tot ceea ce iubesc. E moartea ce ma ademeneste cu chipul ei si mijlocul subtire. Se opreste in loc si se uita la mine. Privirea rece mi se opreste in vene. Se aude linistea ce tipa, astfel de sunete se aud intr-o clipa. Prezentul nostru este viitor demult, in povesti de dragoste ne regasim. Dragostea si dorul meu as vrea sa fie cu tine mereu minunea mea Reese, sigura mea iubire adevarata. Ea danseaza cu stafiile, un ultim dans. Urmeaza pasii celor care au suferit din aceasi soarta. Minunata tribulatie la sfarsit cand realizeaza ca moartea ii este langa solduri.