FERICIRE SÂNGEROASĂ

PROLOG

  — Iris, fii serioasă! , îmi spune el pe un ton rece și privirea sa de gheață îmi penetra sufletul.Ochii îmi sunt ațintiți pe chipul său.Acel albastru marin al ochilor săi, care mă înnebunea, acum îmi dădea dureri de cap. Îl privesc cum își trece mâna prin părul negru de culoarea tușului și cum sângele de la încheietura mâinii i se prelingea ușor pe firele de păr.

— În prezența ta nu pot, Elis. Îmi simțeam tremurul din voce, dar nu mi-l puteam stăpâni.Prezența lui acolo mă tulbura. E mereu acolo când nu trebuie, iar când am nevoie de el se face nevăzut.

—Tu... tu chiar îl iubești? mă întreabă el rapid și răstit. Trupul începe să îmi tremure vizibil și lacrimile încep să mi se prelingă pe obrazul palid.Îmi șterg și ultima urmă de demnitate cu mâneca puloverului și printre suspine încerc să îngaim câteva cuvinte, dar vocea lui mi-o ia înainte: „Nu credeam că te-ai coborât atât de jos!".Îi simt dezgustul din voce și imediat cum privirile ni se întâlnesc își mută capul în direcția opusă.

—Elis, n-ai înțelege. Simt atingerea calda a mâinii lui Jair și cum degetele ni se împreunează ușor.Elis se întoarce și mă vede că-l țin de mână pe acest băiat care i-a fost prieten o viață întreagă. Văd străluciri dure în ochii săi și realizez că sunt de la lacrimile neplânse.Se apropie cu pași mărunți de mine, iar eu tresar când mâna sa îmi mângâie obrazul. Degetele lui Jair s-au îndepărtat de ale mele și acum întreg universul ne mai cuprinde numai pe mine și pe Elias.

—Lovește-mă!Cuvintele lui vin ca un glonț către mine și ridic privirea în așa fel încât acum ne privim în ochi.

— Lovește-mă! Vreau să simt ceva! Tonul său mă implora, dar în același timp simțeam durerea din spatele cuvintelor lui.Diferența dintre cuvintele lui și un glonț este că glonțul m-ar fi ucis mai repede.

Buzele lui sunt dezastruos de aproape de ale mele și pot simți de aici mirosul țigării pe care a fumat-o ca să se calmeze. Mereu face așa. Apelează la ce e mai rău pentru a se simți bine.

— Eu te-am iubit să știi, Iris. Te iubesc încă!Buzele sale îmi aplică un sărut pe colțul gurii și aș vrea numai să îl trag mai aproape și să îl sărut, însă faptul că tresar din nou la atingerea lui îl face să se îndepărteze și având capul plecat se întoarce și pleacă. Sunetul frunzelor și al crengilor din pădure îmi reamintesc cât îmi e de gol sufletul și cum singura șansă la fericire se pierde printre trunchiurile uscate ale copacilor.

Jair îmi înconjoară trupul cu atingeri delicate ,dar nimic nu mă poate face să simt căldură, deoarece sângele mi-a înghețat în vene. În minte derulez imaginea în care l-aș fi împins furioasă cu mâinile și aș fi alergat către Elis, dar tot ce fac este să îmi așez capul pe umărul lui și să las lacrimile să-mi împăienjenească ochii.

—Și eu vreau să simt ceva, Elis!murmur cu buzele crăpate și realizez că gustul metalic pe care îl am în gură vine de la sângele scurs din buza de jos.Îmi trec limba peste buză și gustul sărat al lacrimilor se contopește cu gustul metalic al sângelui.

Jair îmi netezește părul și îmi șoptește la ureche că totul va fi bine. Pentru prima dată îmi dau seama că minte. Nimic nu va mai fi bine. Am pierdut omul pe care îl iubeam cel mai mult, dar știu că sunt în stare să ard toată lumea numai să îl mai țin odată la piept.