N-am să uit momentele când plângeam de fericire, uneori mă mai uit în mesajele mai vechi și încep să plâng.... Sunt supărată mai mereu, îmi vine să strig "STOP", mereu când simt asta. Cu timpul am realizat că nu merită, nu merită să îi scriu mereu, nu merită să îi scriu romane....
Am niste vine, care se duc spre cer și o sa le realizez.... M-am obișnuit să sufăr în tăcere, m-am obișnuit să plâng, m-am obișnuit să fiu singura și să mă încurajez.... Îmi place să mă uit pe cer mereu când plâng, îmi place să văd că măcar ele, stelele, îmi ascultă gândurile...
E vina mea că te iubesc și e vina mea că nu vreau sa te rănesc..... Nu te înțeleg, vrei sa vorbesc plângând? E vina mea că am vrut sa te iubesc și că am vrut să trăiesc?.... Poate îmi doresc prea mult.. Nu mai sunt la fel cum eram, știu, e vina mea că te iubesc că vreau sa fi fericit...
Poți să ai și patru iubite, dar cu ce folos?...
E noapte, simt cum rămân singură, mă pierd în cuvinte, dar tac și sper, că într-o zi o sa fim iarăși cine eram...
CITEȘTI
Eu, Tu Si Restul
Non-FictionEste vorba de o fată gânditoare care se pierde mereu în amintirile ei cu prietenii ei si "suferă" după băiatul pe care-l place...
