Simt cum această zi îmi distruge șansele spre calea fericirii. Mai întâi... primesc vesti foarte proaste! Apoi, îți scriu și nici măcar nu ai putut sa îmi spui ce ai, de ce ești trist! Cum poți fi așa de insensibil câteodată??? Ești așa de rău cu mine uneori, încât îmi vine să-mi sparg telefonul și să il arunc pe geam. Nu îmi vine să cred că o simplă zi mă poate distruge. Inima mea de sparge in milioane de bucăți , o sa mi-o refac foarte greu, pentru că este un puzzle foarte greu de făcut. O singura privire răutăcioasă poate distruge o inima. Un singur cuvânt spus la nervi, poate distruge o relație. O singura veste proastă, poate distruge o viață. Nu contează dacă e de copil, sau de adult, contează faptul că tu il spui, sau il primești cu atâta ură in suflet.
În seara asta, nu mai vreau sa aud de nimeni, nu mai vreau sa fac nimic, sa le las pe toate baltă și să-mi revin. Sufletul îmi e pustiu.... E ca o corabie mică pe un ocean imens, brutal și rece . Totul este înghețat la suflet, până și soarele care ne dă căldură este foarte rece pe dinăuntru. Am inceput sa vad lumea altfel, am reușit și nu îmi place.
Mă uit pe fereastră și văd oameni care tremura de frig, dar nu mă refer că din cauza că este iarnă și e îngrozitor afară. Mă refer la sufletele lor, cele ce vor iubire, cele ce vor o îmbrățișare și o privire dulce încât să se topească pe dinăuntru, ele vor doar o persoană dragă, cu suflet cald care sa le ofere afecțiune. Mereu îmi imaginez cum e sa cumperi multe flori și să le împărți dimineața la niste persoane cu pretextul : " O floare pentru ați face ziua mai frumoasă".... Dar nu o sa se întâmple, toată lumea e insensibilă, de gândesc doar la ei, repeta mereu : " Eu sa fiu bine, nu ei, eu sunt pe primul loc, nu ei".
Noapte bună
CITEȘTI
Eu, Tu Si Restul
Non-FictionEste vorba de o fată gânditoare care se pierde mereu în amintirile ei cu prietenii ei si "suferă" după băiatul pe care-l place...