T.I.D

Capitolul 1

- Începutul ei -

Privea curioasă ochii plini de lacrimi ai bărbatului ce se afla în fața ușii. Se întreba în sinea ei ce naiba s-o fi întâmplat. Oare mama ei vitrega era bine, tatăl ei? Fratele...poate a pățit cineva vreo nenorocire!
Își îndreptă ochii spre chipul tras al bărbatului, schițând un mic zâmbet strâmb.

- Ce doriți de la mine? Întrebă fata, strângând clanța ușii în palmă.
Bărbatul, total uimit de seninătatea întrebării fetei, veni mai aproape, se aplecă spre ea astfel ajungând la nivelul ei și îi șopti încet.

- Nu mă mai recunoști? Ai spus că mă iubești!! Ți-am dat toți banii pe care îi aveam!! Zise bărbatul, într-o disperare absurdă împingându-se în ușa dură din metal.

- Nu vă cunosc m-ați confundat, domnule!

Fata închise apoi cu putere, în fața omului zdruncinat.

Se privi o clipă în oglindă, ochii mari slipitori si negri erau total acaparați de cearcănele adânci, buzele cărnoase și mici erau acum vineții și fără viață. Doar părul răvășit, scurt până la umeri și bretonul drept, o mai făceau să pară o ființă umană ci nu un cadavru proaspăt scos din morgă.

Își trânti mâinile reci de suprafața dură a oglinzii, prăbușindu-se pe podeaua din mahon. Zgomotul făcut de bărbatul de afară se termină într-un sfârșit, atunci când tatăl ei veni acasă cu toți cei patru oameni îmbrăcați în negru, fără pic de sentimente pe față.

- Îmi poți explica!? Întrebă bărbatul, așezat fiind pe scaunul din sufragerie, cu fața spre necinstita lui copilă ce stătea încă rezemată de oglindă.

- Nu am fost eu. Îți jur! Spuse fata privindu-l pe bătrân ca dintr-o zare pierdută.
Bărbatul își dădu rapid seama că fata era pe cale să-și piardă cunoștiința. O mai privi odată apoi îi spuse unui bărbat în negru s-o ducă la subsol, acolo unde fata își ducea jumătate din viață la doar douăzeci și doi de ani.

Era încă trează când matahala o prinse de mâini și o târâi fără nici un pic de milă pe scările spre subsol. Durerea își făcu încet apariția lâsând-o pe copilă fără vlagă. Se trezi aruncată în pivnița conacului, printre sticlele scumpe de vin medicinal și aromatic, așezată cu spatele pe veșnicul pat din saci. Ațipi un moment. Își pierdu cunoștiința. Un bărbat mult mai dur și bădăran îi înlocuise personalitatea principală. Pagoe... Distrugerea ei, unul dintre marile ei secrete, unul dintre distrugătorii stabilității ei psihice. Pagoe și-a deschis încet ochii scanând pivnița în care se trezi.

- Din nou aici! Ce-ai mai făcut scorpie!? Își întrebă el propria persoană, ridicându-și brusc corpul nou căpătat.

Încă nu revendică trupul fetei în întregime, rezemat fiind de un raft de vin din apropierea patului.

- Oh, bătrâne...te-ai pregătit pentru mine!? -întrebă bărbatul împingând una dintre sticle până la marginea raftului- Ce-ar trebuii să fac!? -zâmbi el prinzând sticla înainte să lovească pământul- Cred că mica prințesă închisă în turn are nevoie de o ieșire în oraș...

O urmă de viclenie îi întunecă chipul palid, ținti cu privirea singurul geam din pivniță. Luă una dintre sticle și o trânti cu putere de geam. Reuși să-l spargă după trei încercări, apoi se stecură precum un hoț afară din casa vandalizată.

- Nici măcar nu au venit să vadă ce naiba se întâmplă, si-au învățat lecția de data trecută.

Se văzu liber, într-un sfârșit, având corpul ei în întregime, ceea ce-i mai împiedica seara petrecută printre fumul toxic de țigări, droguri și vodkă era gardul de piatră ce măsura puțin sub trei metri.

- Boșorogu' dracului!! Se înfiurie el încercând să-și smulgă părul din cap.

Reuși într-un final să escaladeze zidul său spre libertate, cu mult sânge și zgârieturi, apoi alergă de nebun spre clubul din centrul metropolei.

" Oh! Aia nu e fiica lui Min!? ", " Să-i facă cineva poză!!", " Ce educație proastă a primit!", " Cum poate veni un moștenitor aici!?" erau singurele întrebări pe care le auzea. Oare atât de amărâtă ajunse fata asta!? Toată lumea se comporta cu ea de parcă era un extraterestru, era în centrul atenție.

Bărbatul se opri în fața barului, comandă câteva băuturi, apoi după un sfert de oră, îmbibat în alcool, ieși împleticindu-și picioarele.

Nu ajunse până la capătul străzii principale și se prăbuși în mijlocul mulțimii. Toată lumea trecea pe lângă ea. O ignorau toți, încercau cu toții să fie nepăsători. Încercă să se miște însă corpul fetei scoase câteva mârâituri înfundate apoi se cufundă din nou în tăcerea din mijlocul mulțimii agitate.

O femeie și un bărbat mai tineri se opriră lângă trupul mustind de miros de alcool și fum de țigară al fetei. Bărbatul se uită o clipă la corpul inert, încercând s-o oprească pe femeie din fuga ei spre club.

- Larisa! Lasă-mă în pace! Strigă deodată bărbatul smucindu-se din mâinile șatenei. Se apropie de fată și o luă în brațe - Strângei lucrurile! O i-au la clinică. Șoptise bărbatul spre femeia cu poftă de petrecere, privind-o în ochii ei albaștri.

Nota autorului:

Fără nici un chef de continuat "Faustiana", fără nici un pic de inspirație pentru " Cu ochii pe furtună"...bun venit la T.I.D.! Munca mea de acum înainte!
Sper să vă placă! Lăsa-ți părerea de bine sau rău la capitol, un vot sau absolut orice, dacă-ți place munca pe care o depun! Vă pup și bye.

P.S. Voi rupe picioare, voi bloca conturi și voi raporta orice scrântit enervant care are de gând să-mi exploateze munca și s-o transforme într-o capodoperă de căcat cu mii de vizualizări și voturi!

P.S.S. T.I.D. este de fapt boala sub denumire de Tulburare de identitate disociativă sau după cum o cunosc majoritatea dintre necunoscători, personalitate multiplă.
😊