The Dark Censured - Niall Horan Fan Fiction

Capitolul 1 - Intalnirea

-Te rog , lasa-ma in pace ! De ce imi faci asta ? Te rog , lasa-ma sa plec ! Ajutor ! striga cu disperare baiatul care stia ca nu are nici o sansa de scapare.

Perspectiva autoarei

Acum el nu mai este decat o fiinta plina de sange. Nu mai seamana cu acel copil care acum ceva timp zambea si le spunea prietenilor glume. Acum doar lacrimile sunt impreuna cu el. Fiecare trecator care merge pe langa acel "corp" nu il baga in seama. Totul pentru el s-a schimbat. Dar cel care a facut asta nu este o bestie , este doar un baiat care a avut acelas trecut ca si aceasta fiinta. Defapt , el a indurat mult mai mult si mult mai greu. 

Perspectiva lui Niall

-Am intrat in casa , trantind puternic usa in urma mea. Stiam ca ei sunt acasa , doar ca nu vroiam sa vorbesc cu nimeni. Mereu nu vreau sa vorbesc cu nimeni dupa ce faceam "asta" . Incep sa alerg pe scari , dar cand sa intru in camera , il aud pe Harry cum striga de jos :

"Niall , tu esti ?" intreaba el , stiind deja ca eu eram , doar ca vroia sa castige timp pentru a urca sus inainte ca eu sa intru in camera mea si sa incui usa

-Da Harry , eu sunt ! Cine altcineva poate fi ?! ii raspund eu ironic, fara sa ii mai dau timp bonus pentru a ajunge la mine,dar deja aud scarile din lemn scartaind sub picioarele lui

-Iarasi ? De ce tot faci asta ? Stiu ca totul a fost un iad pentru tine atatia ani , dar gata, acum esti cu noi. Te ajutam sa treci peste. O sa vezi , o sa fie bine, o sa ..."

Dar nu l-am lasat sa termine pentru ca imediat m-am lasat in genunchi si am inceput sa plang. L-am dat pe Harry din fata mea si ajungand in baie , am luat de pe raftul de sus cutia cu pastile .Am intors cutia cu ( ' ) capul in jos si am lasat sa imi cada in mana cateva pastile. Subconstientul meu imi spunea sa nu o fac , dar trebuia. Vreau sa ies din toata treaba asta ,sa nu mai existe nimic in trecut. Gandindu-ma a doua oara , imi duc mana plina cu medicamente la gura si deja simt cum imi aluneca usor pe gat . Apoi totul s-a incetosat si dupa aceea nu imi mai amintesc nimic.

End of Flashback

-Niall ,iti multumim ca ne-ai povestit. spun doctorii amabili care stateau langa patul meu , in timp ce scriau pe fise tot ce le povestisem. Acum o sa te lasam sa te linistesti , prietenii tai o sa vina pe rand sa te vada in cateva minute

-Mhm , spun fara să îmi iau ochii de la televizorul din cameră.

Aud paşi si îmi întorc capul pentru a îl vedea pe Liam intrând pe uşă.

-Niall..

-Da Liam, ştiu că o să mă întrebi de ce fac aşa mereu.Ştiu că o să îmi faci o morală până când o să vină doctori si o să te dea afară de aici. Şti, m-am săturat ... Şti povestea, şti de ce fac asta, de ce trebuie mereu să îmi amintiţi prin ce am trecut ?!? Liam... nu am vrut să sune aşa..

-Dar aşa a sunat ..dar nu am apucat să mai zic ceva pentru ca Liam părăsise incaperea.

Usa s.a auzit din nou deschizandu.se , eu avand o speranta ca poate va intra Liam , dar nu a fost asa. Urmatorul care a venit sa ma vada a fost Louis, care tinea in maini un bol cu supa. Ii eram recunoscator ca mi.a adus sa mananc , avand in vedere ca in afara de drogurile alea nu am mai mancat nimic de doua zile.

-Louis , nici nu sti cat de mult ma bucur sa te vad ! 

- Pe mine sau mancarea ? intreaba el pufnind in ras

-Ambele ! spun eu fericit

De ce a trebuit sa fac asta ? Nu puteam sa ma impusc mai bine ? Asa erau 90 % sanse sa pot muri, dar nu , eu trebuia sa aleg calea asta mai simpla. Mai bine nu ma nasteam . Nu , mai bine nu aveam paritii aia. Din fericire , au murit , macar binele asta l.au putut face pentru mine.