Lupta pana la capat

Capitolul 2

  Cand mi-am deschis ochii albul tavanului aproape ca m-a orbit mai ales datorita luminii ce se reflecta pe el facand albul sa fie stralucitor. Asta m-a facut sa imi pun mana peste un ochi vrand sa o pun si pe cealalta dar nu am reusit caci era blocata de ceva, sau sub ceva. Vrand sa vad ce anume imi tine mana blocata mi-am intors capul in directia aceea clipind de cateva ori pentru ca ochii mei sa mi se obisnuiasca cu lumina. Acel ceva care imi bloca mana era chiar mama care, se pare, adormise cu capul si mainile peste mana mea.

 - Mami! Ma doare mana!

 Am spus miscand-o usor cu mana cealalta ceea ce a facuto sa se trezeasca brusc si sa isi ridice capul pentru a ma privi. Avea ochii rosii semn ca iarasi plansese groaznic de mult. Dar de ce plansese ?

 - Oh,Sarah! Scumpa mea! Te-ai trezit. Cat ma bucur ca nu ai patit nimic!

Nu am patit nimic? Dar ce sa patesc? Brusc, totul mi-a revenit in cap. Padurea de la marginea scutului, Titanii, tata fiind mancat de ei si acel monstru care s-a apropiat de noi ca sa ne inhate si pe noi. Acum imi amintesc totul. Si asta m-a facut sa incep sa tremur din toate incheieturile. Acei monstri sunt groaznici! Noi, oameni, nu avem nici o sansa impotriva lor. Suntem doar mancare pentru ei.

 - Imi pare rau scumpa mea! Trebuia sa fiu mai atenta si sa nu va las sa plecati de langa mine. Nu ar fi trebuit sa vedeti acele scene oribile.

Mama ma imbratisase si ma mangaia pe cap incercand sa ma calmeze si sa ma opreasca din a mai tremura.

 - De ce nu i-au salvat?

 Asta era intrebarea care ma macina cel mai mult. Tatal meu era printre putini oameni care indrazneau sa iese inafara scutului si el putea sa omoare acei giganti, sau cel putin asa ne povestea noua. Atunci de ce l-au lasat sa fie mancat? Si de ce tata nu a ripostat deloc?

 - Oh... Sarah... Se pare ca tatal tau a facut ceva rau si a primit cea mai rea pedeapsa.

 - Ce a facut tati rau? Si ceilalti oameni erau la fel?

 - Nu stiu, scumpa mea. Nu stiu

 Ochii mamei se umplusera din nou cu lacrimi cand mi-a raspuns. Parea sa fie destul de palida. Oare se simtea bine?

 - Sarah! Te-ai trezit in sfarsit! Am crezut ca nu o sa te mai trezesti vreodata.

Fratele meu intrase si el in incapere si, pana sa apuc sa scot vreun cuvant, el deja se urcase pe pat si mai ca ma smulsese din bratele mamei pentru a ma imbratisa el. Acum ma oprisem eu din tremurat dar tremura el. De cand imi pot eu aduce amine, si din ceea ce ne-au povestit parinti, el mereu a incercat sa ma protejeze, inca de pe vremea pe cand eram doar bebelusi.

 - De ce ai crezut ca nu o sa mai ma trezesc?

L-am intrebat vrand sa aflu la ce se referise caci ma bagase in ceata. Iar raspunsul lui nu sa lasat asteptat prinzandu-ma de umeri si indepartandu-se astfel incat sa ne privim unul pe altul direct.

 - Ai dormit doua zile! Atunci ai tipat cat de tare ai putut apoi ai lesinat. Eu incremenisem vazand acel...urias apropiindu-se, dar soldatii ne-au auzit si au venit in directia noastra. El nu a putut trece de scut. Scutul ne-a protejat, dar tu nu te-ai trezit oricat au incercat soldatii sa te trezeasca asa ca ne-au adus pe amandoi la spital si au chemato pe mami. Doctori au spus ca nu e nimic fizic rau la tine doar ca socul a fost asa de mare incat ai intrat intr-un fel de coma si nu au stiut sa ne spuna cat vei dormi. Ma bucur sa te vad treaza.

 Dormisem doua zile? Cum e posibil asa ceva? Da, a fost ceva terifiant ce o sa-mi dea cosmaruri mult timp de aici incolo. Dar imi vine greu sa cred ca am dormit atat. Poate ca Josh ma minte, vrea sa-mi faca o farsa, dar ideea aceasta mi-a fost spulberata atunci cand m-am uitat la mami cautand o alta explicatie , iar ea doar a dat din cap in semn de da.

 - Vad ca sa trezit. Daca e ok ar cam trebuii sa mergem. Lucrurile voastre trebuie sa ajunga la vila in doua ore.

Un barbat necunoscut mie se afla in pragul usii. Era un om aparent masiv, dar chipul lui ma inspaimanta. Desii zambea catre noi ochii lui aveau o sclipire ciudata de parca ar fi vrut sa ne stranga de gat, sau cel putin pe mine. Dar ce vroia sa spuna prin lucrurile noastre. Nu inteleg nimic.

 - Sarah el e domnul Leonhart, el va fi tatal vostru de acum incolo. Ne vom muta in vila lui astazi.

Tatal nostru? Cum poate fi asa ceva posibil? Tata abia a murit si mami ne si aduce un alt tata? Ba chiar ne si mutam la el? De ce totul o ia razna in jurul meu? De ce? O priveam incontinuu pe mama care incerca sa imi zambeasca, dar zambetul ei nu era zambetul ei obisnuit. Parea sa fie obosita si trista si chipul ei parea de parca ar mai fi imbatranit cativa ani. Dar de indata ce omul acela a plecat mama a oftat.

 - Nu stiu cat ma puteti voi doi intelege acum, dragii mei, dar intr-o zi ma veti intelege. In curand o sa aveti o surioara sau un fratior si eu ar fi trebuit sa va cresc pe voi doi si pe copilasul ce va veni singura si nu as putea, dar nici nu as vrea sa va inmanez statului, am auzit o multime de zvonuri rele despre copiii care au ajuns in orfelinatele acelea. Asa ca asta a fost singura solutie ca sa va pot proteja pe toti trei. Va iubesc! 

Ne-a cuprins intr-o imbratisare pe amandoi, la fel ca imbratisarea primita de la ea in ziua cand tata a fost luat cu forta din casa. Toata viata noastra se pare ca s-a intors cu fundul in sus in cateva zile.

Lucrurile au mers de la sine in saptamanile ce au urmat. Fiindca eu am dormit acele doua zile se pare ca am ratat ceremonia facuta de preot pentru tata chiar daca nu a fost nici un trup de ingropat, dar am fost prezenta la ceremonia de casatorie a mamei cu domnul Leonhart. Desigur ca si numele noastre, la fel ca al mamei, au fost schimbate asa ca acum eram cu totii membri ai familiei Leonhart. La scurt timp dupa mama a spus tuturor ca este insarcinata spunandule ca tatal copilului era noul ei sot, desi eu si fratele meu stiam ca nu era adevarat mama ne-a pus sa promitem ca nu vom spune absolut nimanui asta.

 Pentru mine a fost clar in scurt timp ca noul nostru tata nu ma suporta catusi de putin chiar daca pe fratele meu parea sa il adore. Dar nu am lasat asta sa ma supere. Daca eu era suparata Josh si mama ar fi observat imediat si nu vroiam sa ii supar si pe ei asa ca am incercat sa par si eu cat mai fericita posibil. Totusi nu imi era usor deloc sa fac asta caci tatal cel nou ma punea mereu sa merg sa ajut servitorii la treburi spunandu-i mamei ca e esential pentru o fata sa invete sa faca de toate intr-o casa si ca imi va prinde bine cand ma voi marita, lucru care nu avea sa dureze foarte mult caci l-am auzit intr-o zi, vorbind cu cineva pe o terasa, intreband de la ce varsta ma poate obliga sa ma marit. Voia sa scape de mine cat mai repede cu putinta se pare.

 - Sarah! Ce zici, mergem maine la locul nostru secret?

 Josh ma miscase umpic pentru a ma trezi inainte sa ma intrebe. Vorbea in soapta caci era noapte chiar daca eram numai noi doi in incapere. Era, defapt, camera lui , dar venisem sa dorm cu el dupa ce avusesem un cosmar cu acel Titan si venisem sa dorm cu el. Camera mea era exact alaturi, dar nu puteam sa dorm singura dupa ce aveam acele cosmaruri.

 - Da. As vrea sa vad despre ce vorbea tata.

Ma gandisem si eu de multe ori sa ii propun fratelui meu sa mergem sa cautam raspunsurile pe care tata spunea ca le vom gasi la locul nostru ascuns daca vom avea probleme. Pentru mine era clar ca o sa am probleme din ce in ce mai mari cu cat raman in aceasta casa mai mult. Dar nu am avut niciodata curajul sa ii si spun lui Josh. Imi e teama de ceea ce am putea sa aflam si cum ne-ar afecta.

 - Noapte buna surioara!

M-am intors spre el raspunzandu-i cu aceleasi cuvinte distingandu-i zambetul in lumina lunii iar el m-a luat de mana astfel adormind amandoi.