t w o

809 56 7
                                    

" Nu îți pune fericirea în mâinile altor persoane.O vor scăpa. O vor face de fiecare dată.

  Plângea și picta, asta era ce făcea ea. Lacrimile  o făceau să se simtă atât de fericită. Totuși plângea în tăcere, mereu o făcea. Atât de fericită pentru nefericirea ei și totuși atât de tăcută.

  -Mă pot mișca?
          -Nu.
-Mereu îmi răspunzi cu da sau nu. Alte cuvinte nu mai știi?

    De data aceasta copila cu părul negru ca tăciunele, tuns până la umeri și acoperită de vopsea tăcu. Uneori era mai bine să tacă decât să spună ce simțea, așa era ea.

Muse Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum