Muse

t e n

" Nu am să găsesc o scuză pentru cum aleg să repar ceea ce tu ai stricat. „

  Erau amândoi în același studio, nimic nu se schimbase. Șevaletul era tot în dreptul podele pătate de vopsea, pereții încă era acoperiți de vopsea scursă și de tablouri, canapeaua maro din piele era la locul ei, geamul era la fel mare și curat, iar ea era la fel de tăcută.

-Îmi place vocea ta, vreau să o aud mai mult.
      -Nu.
-Poți să spui da?
     -Nu.

    Lui îi ajunsese să o tot audă cum spune mereu nu sau să audă liniștea, sunetul respirației ei și bătăile inimii lui. Se săturase, totuși nu știa că și ea se săturase de viață.