" Normalitatea este o stradă pavată. E comfortabil de mers pe ea, dar nu crește nici o floare. „
Simțea cum înebunește, nu mai putea să fie ca toți ceilalți îi lipsea studioul, îi lipsea pânza albă, culorile și mai ales mirosul de vopsea. Și știa că și artei îi era doar de ea, dar fără muza ei, arta nu rezista.
Se ridică de pe bancă și se întoarse unde îi era locul, printre vopsele și culori, dar era singură și stinghieră. Muza nu avea să se mai întoarcă.
CITEȘTI
Muse
Short Story"Trebuie să doară faptul că știu că sunt cel mai frumos regret al tău. „ Cover by: @minjerk #105 în proză scurtă 5.03.2017 All rights reserved ©penguin_jo