O clipă

Ani de liceu

Anii de liceu sunt grozavi. Nu ai cum sa uiti prima copiere la un test; prima chiuleala in grup, sau eventual cu toata clasa; prima cabana cu prietenii; prima bauta; primul sarut... si multe altele.In liceu iti faci prieteni pe viata, cei mai nebuni oameni care vei stii ca sunt mereu acolo sa te ajute cu orice.

Totul incepe in clasa a 9a, cand esti strigat de cei mai mari 'boboc', 'bobocel' sau in cel mai rau cazi 'fraierica'. In acest an totul e nou, fiecare traire ti se pare noua. Mai ales la inceput, in primul semestru, trebuie sa fii dragut cu toata lumea, sa zambesti mereu. Pentru ca, un singur scop ai in cap: "Vreau sa-mi fac prieteni!". Si desigur ca vei reusi, vei incepe cu clasa. Primii prieteni care ti-i faci sunt colegii care stau in spatele tau. Insa nu iesi cu iei. Si ajungi ca in banca sa stai tot cu colegul cu care te stii din gradinita, si mereu crezi ca te-a urmarit la liceu, si te intrebi continuu: "De ce naiba tocmai profilul acesta? De ce?". Insa esti dragut cu el, e singurul pe care il stii, cu toate ca-l urasti din adancul sufletului tau. Primul semestru trece repede, iar tu iti petreci timpul doar cu acel nenorocit de coleg, si la teze nu intelegi de ce ia note la fel de mari ca ale tale, sau mai mari, tu stiind ca e prostut. In fine, vine al doilea semestru si aici e marea bataie. In acest timp practic tu te imprietenesti cu individul din spatele tau, va mutati amandoi in banca si practic ati dat startul nebuniei. Incepi sa iesi cu el. Individul mai este prieten cu inca cativa din clasa, te imprietenesti si cu ei. Insa vezi ca partenerul tau de banca se imprieteneste cu un coleg la fel de nenorocit care „te-a urmarit" de la scoala gimnaziala. Te cam roade invidia. Te cam simti lasat pe din-afara. Dar e ok, vine si clasa a 10a. Deja te simti mai mare, nimeni nu te mai striga boboc, dar totusi parca te simti invizibil. Acum toata atentia celor mari e pe cei din clasa a 9a. Singurii care te baga in seama sunt cei din clasa a 11a, dar chiar nu ai ce discuta cu ei. Cei de a 12a conteaza. De ce? Pentru ca sunt baieti frumosi si pentru ca nenorocitul tau de crush e intr-a 12a, si din pacate la alt liceu, insa te bucuri de faptul ca faceti naveta impreuna. Ai ocazia sa-l vezi in fiecare zi. Si fiindca va stiti de cand erati copii, va imprieteniti. In primul semestru tot cu individul respectiv stai in banca, si te imprietenesti si cu prietenul lui, care acum un an si ceva nu va suportati, fiindca tu erai in B iar el in A. Iar istoria spune cam asa: „mereu A-ul si B-ul sa se urasca". Insa realizezi ca generatia ta a fost singura care a mai dus traditia. La un moment dat vei realiza ca parca generatia ta e ultima care mai stie ce e aia viata, copilarie, prieteie adevarata, iubire adevarata, chestii de genul. Timpul trece. In peisaj apar si cei trei, si singurii, tipi din clasa in grupul tau, sau poate intri tu in al lor? De ce? Pai coleguta ta de banca e prietena cu tipul cel mai sarmant-manipulator din clasa. Si asa ajungi sa-ti petreci tipul cu nebuna de banca, cea mai mica din clasa, manipulatorul, secretosul si ciudatelul. In semestrul al doilea mai apre o figura in grup. O nebuna de care acum cateva luni tu si nebuna prietena radeati ca arata ca o vrajitoare. Insa descoperi ca tipa e chiar interesanta. Vine clasa a 11a, cea mai frumoasa. Ai acest grup cu care iti pierzi mereu timpul, te distrezi de minune. Apar tentativele de a incerca un fum, doua. Tu si nebunele tale cumparati tigari la bucata si mergeti prin locuri ferite de lume pentru a incerca, o data, de doua ori. Faceti asta rar, si cand o faceti sunteti carotate o zi intreaga: „sa nu ne vada nimeni, sa nu mirosim a tutun." Vine caldura si iesirile cu grupul se fac la cel mai dragut local, localul care ramane al vostru pentru totdeauna. Incepeti sa dati petreceri la prietenul care are un apartament doar al lui. Petreceti atat de mult timp impreuna incat deja a devenit o obisnuinta. Apare vara, sfarsitul clasei a 11a. Faci o cabana cu cei mai apropiati prieteni. Ai prima ta bauta, aproape intri in coma, ii obligi oarecum pe ceilalti sa aiba grija de tine, esti un ghimpe. Te apropii mai mult de prieteni, de unii prea mult. Te cam faci de ras, dar bine ca esti buna macar la atat, nu? Apoi nenorocita de vacanta de vara, in care te vei plictisi acasa. Sau asa ai crezut. Insa se dovedeste a fi doar o presupunere, fiindca ajungi sa-ti petreci vara cu grupul tau pe de-o parte, pe de alta cu un bun prieten care ti l-ai facut de cativa ani, cu toate ca te cunosteai de mult mai mult timp si cu crash-ul tau. E cea mai smechera vacanta. Experimentezi si primul sarut. Mult timp petrecut cu nebunele tale. Timp foarte pretios.

Incepe a 12a, incep si orele de condus. Cu toate ca iei permisul dupa luni bune, fiindca nu te complici. Se ajunge ca tot grupul tau sa aiba permis. E ceva incredibil. Acest an e mai delicat, observi ca toti din grup cam pun burta pe carte: pregatiri, invatat din greu. Tu doar ii privesti, te cam simti pe din-afara. Insa iti place ca tot exista si timp petrecut cu ei. Incep obiceiurile. In fiecare dimineata te intalnesti cu ea la Ozana, mergeti la scoala impreuna. Incepeti sa fumati mai des. Una in fiecare dimineata. A cam inceput sa nu va mai pese cine va vede, sau cat de tare mirositi a tutun. In fiecare pauza iese tot grupul in fata intrarii in liceu, si mereu se mai strang si alti prieteni pe langa voi. Cercul de prieteni devine din ce in ce mai larg. Te impaci cu BFF-ul tau cu care ai fost certat un an, din cauza unui nenorocit de tip. Petreci revelionul cu BFF-ul. Vine al doilea semestru. Toata lumea deja vorbeste de BAC, vin si sesiuniile la care desigur o dai in bara la mate. Profa te preseaza cu: „Invata, ca altfel nu vei lua la mate!". Pe tine te cam doare undeva, mai sunt cateva luni bune pana la BAC. Apare EL in peisaj, exact intr-un moment foarte dureros din viata ta. Incepi sa iesi cu individul. Trece o luna, vine banchetul. Cea mai frumoasa seara. Dansezi incredibil cu tipul pe care l-ai urmarit de catvia ani. E o chimie intre voi de nedescris. Te imbeti, ca te-a pus naiba sa fii intr-o relatie de banchet. Nu dupa mult de la eveniment primesti mai mult din parte individului, nu doar saruturi. Realizezi ca mai este un pic pana la BAC. Iesi cu prietenii mereu la birtul vostru, tu vorbesti intr-una: „Nu-l voi lua! Viata mea se termina aici! Sunt ca si moarta daca nu-l iau. Nu-l voi lua!". Prietenii tai aud numai aceste cuvinte in ultima vreme de la tine, cand deschizi gura ei deja sunt gen: „STIU...Nu-l vei lua. Termina o data!", dar totusi nu spun nimic direct. Te asculta, si incearca sa-ti ridice moralul. Cu toate acestea nu te apuci de invatat. Vine BAC-ul. Trece BAC-ul. Afli ca l-ai luat. O tii in petreceri toata vacanta. Mai ales ca acum si BFF-ul tau are permis, iesiti continuu, aproape in fiecare seara. Si toata vacanta ti-o petreci cu EL, BFF-ul si nebunele tale. Te inscrii la facultate. Intri la facultate. Se termina vara si nebuna ta preferata trebuie sa plece departe la facultate, ajungi in orasul universitar cu nebuna colega ta de banca de aproape toti anii de liceu, cu prietena care e mai mica decat noi, dar e o adevarata nebuna si cu tipul asta care parea un ciudatel la inceput, dar ati devenit buni prieteni, si care tot a ramas un ciudatel, chiar nu poti sa-ti dai seama ce gandeste, chiar nu-l poti citi. Insa cum se termina vara, se termina si relatia, asa-zisa relatie. Regreti? Nu. Nu ai de ce si nici nu se merita. E vina ta? Desigur, dar nu ma simt vinovata. Sunt o scorpie, sau una in devenire.

Si asa la sfarsitul lui septembrie iti faci bagajelul, il arunci in portbagajul masinii si pornesti spre o noua viata, un nou inceput, o noua sansa. Dar desigur, cu un jurnal in mana si pe care scrie mare: ANII MEI DE LICEU.