Night Changes

Capitolul 1

-Alex! ALEX!

Ma ridic speriata in fund cand imi aud numele strigat de cineva si vreau sa deschid ochii , dar stiu ce urmeaza asa ca imi trag plapuma pe cap si numar invers: 3 ,2 ,1.. Si camera mea este plina de lumina.. Si de tipetele mamei mele.

-Alex, poti macar o singura data in viata ta sa fii cat de cat responsabila?! Ai spune ca dupa atatia ani in care ai crescut cu noi in casa ar trebui sa iei macar ceva de la noi, dar tu nu iei nici macar ce e rau, daremite ce e bun.

-Buna dimineata si tie, mama! Imi dau plapuma de pe cap zambindu-i fals.

-Domnisoara, este 7:30, vei intarzia la scoala! Spunea ea incruntandu-se

-Vrei sa spui scoala noua la care nu am fost de acord sa merg? Ii spun zambind ironic.

-Nu vom deschide aceasta discutie in acest moment.

-Discutia despre cum m-ati obligat sa ma mut cu voi in alt oras chiar daca stiati ca voi pierde tot ce am?

-Alexandra vei intarzia! Spune iritata ignorandu-mi intrebarea si iese din camera mea.

O injur in gand cat de mult pot sperand ca poate se va impiedica sau ceva si merg la baie sa fac un dus. Apa calda imi mangaie pielea iar eu inchid ochii pentru macar cateva secunde de liniste. Uneori am impresia ca singura liniste din viata mea este cea de la dus.

M-am nascut in familia asta cu pretentii si asteptari mari. Brah.. uneori imi urasc asa mult viata. Parintii mei au una din firmele care se ocupa cu constructia masinilor, si nu orice fel de masini.. Cele de cursa. Pe langa asta mama organizeaza toate balurile astea cu rochii lungi si degete mici ridicate atunci cand bei un afurisit de ceai, plus dansurile alea stupide. La fiecare bal trebuie sa ma prefac prietenoasa cu toata lumea, dar e amuzant ca eu nu cunosc pe nimeni si totusi sunt nevoita sa ma comport ca si cum as face-o.

In vara ne-am mutat in New York tocmai din Chicago , la 14 ore departare cu masina ,pentru ca ai mei si-au deschis o firma mare aici si dupa spusele lor ei trebuie sa fie aproape de ea, asa ca a trebuit sa renunt la prieteni, la colegi, la locuri, efectiv la tot ce aveam si sa vin aici unde cu siguranta cu vreau sa o iau de la inceput. Mi-a fost si asa foarte greu sa ma integrez avand in vedere conditiile sofisticate in care am crescut, toate limitele si regulile alea stupide, am avut fiecare miscare urmarita si controlata inca de mica. Prietenii mei erau singurii care nu ma obligau sa ma imbrac intr-o rochie stupida si sa pretind o seara intreaga ca sunt altcineva, ei m-au iubit pentru ca sunt eu, eu cea adevarata.

Ma imbrac intr-o pereche de blugi negri cu talie inalta, un tricou scurtut negru si imi iau vansurile negre in picioare. Orice ar zice mama, nu am de gand sa port rochiile ei stupide si la scoala, nici moarta nu voi face asta. Merg jos unde ca de obicei Miranda, femeia care face toate treburile in casa asta si care imi este ca o matusa, mi-a pregatit deja micul dejun. Ma uit la ceas si vad ca este 8 fara 10 minute ,avand in vedere ca este prima zi si orele incep la 9 asta inseamna ca mai am suficient timp sa mananc normal si nu pe fugite.

"Emotionata pentru ziua de azi?" Ma intreaba Miranda oferindu-mi un zambet incurajator.

"Ar trebui?" Rad eu.

"E o scoala noua, profesori noi, prieteni noi, face o pauza dupa care continua cu un zambet larg, baieti noi.."

"Nu din nou, Miranda!" Rad eu.

Niciodata nu mi-am batut capul cu baietii din 2 moive: imi este foarte bine singura si nu simt vreun lips sau gol in legatura cu asta si chiar daca ar fi fost sa ma indragostesc verodata, niciun baiat nu s-ar fi ridicat la standardele si asteptarile mamei mele, ceea ce inseamna ca din start relatia mea ar fi fost ruinata.