Night Changes

Capitolul 5

           

-Nu, ma descurc singura. Spun privindu-l urat si le vad pe mama si Anne uitandu-se la mine nedumerite.

-Esti sigura? Mie nu mi se pare! Spune el amuzat muscandu-si buza de jos ca sa nu rada. Miscarea lui ma face sa inghit in sec din nu stiu ce motive.

-Parca te grabeai acasa! Ma rastesc eu.

-Cum vrei. La revedere doamna Amanda, Alexandra! Spune si zambeste iar cald, dar stiu ca este doar un zambet fals.

-Harry, stai! Spune mama iar eu imi intorc rapid privirea spre ea. Alexandra, esti constienta ca ori pleci de aici cu Harry ori stai aici pana termina soferul, nu?

-Da, voi astepta!

-S-ar putea sa mai dureze cateva ore bune. Continua mama.

-Ore? Iti bati joc de mine?! Spun ducandu-mi o mana la tampla. Incepe sa ma doara capul.

-Alege Alexandra, vii cu mine sau ramai aici? Ma preseaza Harry. Inchid ochii sit trag aer adanc in piept incercand sa ma mai calmez.

-Ne vedem acasa, mama! La revedere! Ii spun mamei lui si ii zambesc, ea raspunzandu-mi cu aceeasi moneda.Trec pe langa Harry dandu-i de inteles ca merg cu el si pot sa jur ca il aud razand ironic.

Urc in masina cu el fara sa scot vreun cuvant. Ma uit pe geam evitand orice posibilitate de a avea un contact vizual cu el si sper ca asta sa ii dea de inteles ca ar face bine sa taca tot restul drumului, dar vorbim de Harry aici, normal ca in scurt timp va incepe sa vorbeasca sau sa ma tachineze cu ceva prostesc.

-Degeaba te lipesti de geam, spatiul din masina asta nu este foarte mare, vei fi aproape de mine oricum! Spune el mai devreme decat speram. Chiar cer prea mult vrand liniste?

-Orice centimetru in plus mai departe de tine este bun pentru mine. Spun eu arogant.

-Amandoi stim ca iti este imposibil sa stai departe de mine! Poate ca acuma reusesti sa te ti departe de mine, chiar te ti mai tare decat m-as fi asteptat, dar in scurt timp vei deveni dependenta de mine. Vei ajunge sa vi la mine fara ca macar sa iti cer eu sa faci asta! Spune el serios. Imi intorc privirea la el incrutandu-ma. Cine se crede sa imi spuna mie toate astea? Nu este adevarat! Nu?..

-De ce faci toate astea? Ce obtii prin toate astea?

-Nu vreau sa obtin absolut nimic, Alexandra! De ce as vrea ceva de la tine? Intreaba inca privind la drum.

-Atunci de ce faci asta? De ce ma saruti si ma privesti mereu cu intensitatea aia de nedescris?! Te pui la ore langa mine, te iei de mine fara motiv! Care e problema ta?! Spun cu un ton ridicat ,simtind nervii cum imi gadila intreg corpul.

-Crezi ca daca te sarut vreau ceva de la tine? Alexandra, daca ar fi sa iti fac o lista cu cate fete sarut saptamanal, asta ca sa nu spun zilnic, ar trebui sa pierzi o zi intreaga ca sa o asculti pe toata! Spune el iar eu imi maresc ochii. Stiam ca e nesimtit si arogant, dar asta deja intrece masura.

-Stai departe de mine! E prima si ultima data cand iti spun asta, Harry! Ii spun nervoasa.

-Ti-am mai spus, Alexandra, eu voi sta departe de tine, dar tu vei incepe sa vii la mine si ce ar trebui sa fac atunci? Sa te refuz sau sa te accept? Intreaba el si pentru prima data de cand sunem in masina isi intoarce capul pentru a ma privi.

-Asta nu se va intampla niciodata, Harry! Nu voi veni niciodata la tine, inceteaza sa mai visezi la lucruri imposibile! Tip. El rade enervandu-ma si mai tare.

-Atunci de ce te-ai enervat asa? Continua el sa rada. Lasa-ma pe mine sa iti spun! Te-ai enervat pentru ca stii ca am dreptate, te-ai enervat pentru ca nu vrei sa auzi asta cu voce tare. Te sperie sa recunosti ca incepi sa te indragostesti de mine! Spune el maraind.