Night Changes

Capitolul 4

           

'Harry?! Ai innebunit?! De ce ma suni la ora asta?!' Il iau eu tare din prima.

'Mie nu-mi  pare ca dormeai asa ca nu inteleg de ce esti asa iritata.' Spune el arogant.

'Da, bine. Ce vrei?'

'Ma interesez de tine, nu se vede? Ce faci?'

'Stii, oameni normali se intereseaza de o persoana in timpul zilei, nu in mijlocul noptii!'

'Cum spui tu. Ce faci?' Intreaba el pentru a doua oara. Trebuie sa recunsc ca are o voce minunata. Te unge pe suflet.

'Ai 10 secunde sa spui de ce ai sunat sau iti inchid. Nu imi voi pierde orele de somn din cauza ta! Imi ajunge timpul pierdut la scoala!' Ii spun cu un ton serios.

'Ti-am spus, am vrut sa vad ce faci.'

'9-8-7-6' Incep eu sa numar cand vad ca nu m-a crezut.

'Inceteaza!' Se rasteste el.

'5-4-3-2-1' si fix cand sa inchid el spune repede:

'Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, bine?! Fericita?!'

'Si dintre toate persoanele m-ai gasit fix pe mine! Ce iti fac prietenii, sau stai, la fel ca tot restul populatiei ,ei dorm la ora asta. Ceea ce ar trbui sa fac si eu, dar nu pot din cauza ta!'

'Poti te rog doar sa nu mai comentezi si sa povestesti ceva, orice?..' Lasa o pauza iar eu ma pregatesc sa ii arunc alte cuvinte veninoase dar el mi-o ia inainte. 'Te rog, Alexandra!'

Nu stiu ce ma uimeste mai tare. Faptul ca imi spune pe numele intreg chiar daca i-am zis sa nu o faca sau faptul ca maertul Harry a folosit cuvintele "te rog". Ok, il ajut, dar doar de data asta.

'Ti s-a intamplat ceva?' Imi incerc norocul, stiind ca daca ar vrea sa vorbeasca despre probleme lui eu sunt ultima persoana la care ar veni.

'Te-am rugat sa-mi povestesti ceva, nu sa imi pui intrebari.' Spune el ironic.

'Bine.. Ce vrei sa iti povestesc?'

'Orice.'

'A fost odata ca niciodata o printesa-'

'Serios, Alexandra?' Rade el. Realizez ca este prima data cand il aud razand cu adevarat si daca exista ceva care suna mai frumos decat asta sa vina la mine acum, pentru ca eu nu cred ca exista.

'Ai spus orice!' Rad eu.

'Asa se pare.' Continua sa rada. 'Cum a fost ziua ta?'

'Linistitoare..' E tot ce reusesc sa spun.

'Linistitoare? Serios?' Rade el.

'Unde ai fost? De ce nu ai venit?' Intreb fara sa vreau. Nu vreau sa-l fac sa creada ca i-am simtit lipsa sau ca imi pasa de el.

'Am.. avut treaba.' Evita el. Un moment de liniste se lasa intre noi ,niciunul din nou nestiind ce sa spuna.

'Nu pari prea sigur, dar sa zicem ca te cred.' Ii spun cand imi gasesc vocea.

'Cum faci asta?' Intreaba el.

'Asta ce?'

'Nimic, lasa. E tarziu, hai ca te las. Noapte buna, Alexandra!'

Nu apuc sa ripostez sau sa ii raspund macar pentru ca el imi inchide practic in nas. Ma mai foiesc inca vreo jumatate de ora in pat si intr-un final reusesc sa dorm cu vocea lui cantand acea melodie de la subsol in mintea mea ca un ecou.

-Tu vorbesti serios?! Chiar te-a sunat?! Spune Olivia putin cam prea tare iar eu ii acopar gura cat de repede pot ,studiind holul asigurandu-ma ca nu a auzit nimeni.