O zi oribilă...

9 1 0
                                    

M-am trezit dimineață și mi-am făcut rutina mea obișnuită adică...spălatul,îmbrăcatul după care a trebuit să îmi fac repede un sandwich deoarece mama e plecată toată săptămâna și nu avea cine să îmi dea de mâncare, după care am pornit către școală.Ajunsă acolo am observat că toate fețele erau îndreptate către mine dar nu înțelegeam de ce până când...

-Hei fraiero!

-Huh?

-Da..tu..

-Cu ce te pot ajuta?

-Cu toții știu ca tu ai furat telefonul directorului.

-Poftim?

-Exact ce ai auzit.

-HEI TOATĂ LUMEA..EMMA ROBIN ESTE HOAȚA..DAR BĂNUIESC CĂ ȘTIAȚI DEJA ASTA..A HAHA HAHA.

Când Lelia a spus aceste cuvinte toți au început să îmi arunce priviri reci.

-Dar nu eu am...

-EMMA ROBIN ESTE RUGATĂ SĂ SE PREZINTE ÎN BIROUL DIRECTORULUI.

-Oh nu...la auzul acestui anunț picioarele mi s-au înmuiat,dar știam că nu eu am furat telefonul așa că  m-am dus către director.

-Bună ziua domnule director!

-Bună...Emma..ia loc.zise el după care arată către scaunul liber din fața sa.

-Emma vreau să îți spun că..știu că nu ești tu cea care mi-a luat telefonul.

-Serios?

-Da..însă toți cred că tu ești și nu am cum să îi fac să își schimbe părerea.

-Dar toți mă urăsc.

-Nu pot să schimb asta.Scuze.

-Bine.Multumesc oricum.

Când am ieșit pe holul școlii toți au început să șușotească uitându-se la mine.Nu mai puteam suporta.Am suportat atâta timp faptul că eram "invizibilă" nu mai pot să fiu și bătaia de joc a tuturora.Așa că am decis să plec acasă.
Mă îndreptam spre ușă când un grup de fete și băieți au trecut pe lângă mine cu brutalitate și m-au dărâmat călcându-mă,mai apoi, în picioare.Am început să plâng și..plină de vânătăi am fugit spre casă.Ajunsă acasă m-am trântit în pat și am început a plânge în hohote..din cauza faptului că toți mă urau,dar și pentru că eram plină de vânătăi și răni.
Am sunat-o pe Ashley,singura și cea mai bună prietenă a mea ce locuiește vis-a-vis de mine ca să vină să mă consoleze.

"Alo Ashley?"

"Dumnezeule!Emma..ești bine?...pare ca și cum ai plânge."

"Nu chiar..vino și am să îți povestesc totul"

"Vin imediat"

"OK"

OK...m-am gândit să mă apuc și de această carte pentru că plănuiam de mult să o scriu.
Știu că primul capitol nu e chiar așa perfect,daaar e un fel de...introducere..ca să zic așa.Deci GARANTAT o să devină mai interesant în următoarele capitole.
P S:Lăsați-mi părerile voastre în comentarii.Vă pupp!să continui? ce ziceți?

ÎnvățăcelulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum