Inca imi simteam inima gonind in piept in timp ce strangeam mica buburuza rasufland din ce in ce mai usurata.
- Mai speriat de moarte! O dojenesc mangainu-i parul moale ce se revarsa peste umarul meu. Ii sint nasucul mic cum se adanceste la baza gatului meu.
- Imi pale lau... zice incet pocindul pe "r", l-am pieldut pe booboo. Adauga stergandu-si lacrimile si indicand cu degetelul mic in sus.
Ma uit nedumerita in directia indicata si zaresc un balon rosu plutind deasupra soselei aglomerate. Ma uit din nou la fetita curatandu-i fata micuta cu un servetel in timp ce ea se juca cu o suvita din parul meu negru.
- Iti promit ca iti voi cumpara doua baloane daca imi dai un zambet mic. Spun gadiland-o pe burtica. Pitica izbugneste in ras incercand sa imi prinda mana.
- Opleste-te, opleste-te! Nu mai pot sa lad, ma dol oblazi!
Ma opresc din gadilat si ii dau parul ciufulit dupa ureche lasand la vedere fata ei inocenta si dragalasa. Isi sterge din nou ochisori, de data aceasta din cauza lacrimilor de fericire si se uita la mine.
- Esti amuzanta, si flumoasa si ai ochi flumosi! Zice indreptandu-si degetelul spre ochi mei.
- Incet veverita mica, inca mai imi trebuie astia! Zic facand referire la ochi mei prinzandu-i in acelasi timp degetelul intre dinti, prefacandu-ma ca musc. Fetita chicoteste usor dupa care isi retrage degetul bagandul in san. Ma prefac bosumflata pentru cateva secunde ceea ce o face sa izbugneasca din nou in chicoteli.
- Cum te numesti veverita mica?
- Nuhuh! Ingana rasucind usor din cap. Tu plima!
- Ok, eu sunt Sarah.
- Nu e bine asa, tlebuie tot numele, asa zice doamna educatoale!
- Aha, scuze, nu stiam regulile. Numele meu este Sarah Khaterina Morrison.
- Asa, eu sunt Milanda Izabela Dominguez.
- Incantata de cunostinta! Zic zambind si scuturandu-i usor manuta.
O asez pe scaunul gelateriei pana unde o carasem in brate si imi trag si eu un scaun langa ea. O domnisoara inalta si blonda se apropie sa ne ia comanda. Eu cer o combinatie de ciocolata neagra cu capsuni in timp ce micuta nu se mai oprea din vorbit.
- ... si cu multe bombonele cololate, si flisca si toping de calamel si o ciocolata calda cu bezele.
Chelnerita se uita la mine cu o privire intrebatoare iar eu incuviintez din cap indreptandu-mi din nou atentia spre fetita.
- Cum preferi sa ti se spuna. O intreb asezandu-mi coatele pe masa si uitandu-ma la ea cu zambetul pe buze.
- Doamna educatoale imi spune Milanda, dal nu imi place. Tati imi zice Lizuca ial plieteni Liz.
- Ok, si cum ai vrea sa iti zic eu?
- Poti sa imi zici Liz sau Lizuca sau Iza, cum vlei tu! Spune ridicand usor din umeri.
- Ok, Liz, unde e mami tau? Intreb zambind usor la chelnerita ce adusese comanda.
- Nu am. Spune ridicand din umeri ca si cand ar fi cel mai natural lucru din lume.
Ma uit la ea cu tristete in privire. Imi pare atat de rau pentru micuta, nu are aproape o mama desi nu are mai mult de 4 ani. Imi pot da seama ca nu a avut sansa sa o cunoasca dupa felul in care nu pare sa o deranjeze ca am intrebat si nici nu a ezitat cand a raspuns, e la fel de vesela ca inainte. Poate e mai bine asa, ca nu a apucat sa o cunoasca, nu a apucat sa se ataseze astfel nu a trebuit sa simta durerea sfasietoare pe care moartea unei mame ti-o intipareste pe suflet. Nu a trebuit sa treaca prin noptile de teroare, depresie si suferinta pe care ti le aduce disparitia celei mai dragi fiinte din lume.
O lacrima isi face aparitia pe obrazul meu cand imi amintesc de propria mea mama. Cancerul a luat-o de langa mine mult prea devreme, aveam 14 ani, atunci aveam cea mai mare nevoie de vorbele ei intelepte si imratisarile calde. Desi a luptat cu boala ca o leoaica, desi imi promitea in fiecare zi ca totul va fi bine, nu a fost. Moartea a smuls-o din bratele mele, nu m-a lasat sa imi iau "la revedere", a luat-o dintre bratele mele adormite. Poate a simtit ca e timpul sa plece, de aceea m-a rugat sa dorm cu e in acea noapte, de aceea mi-a zis ca ma iubeste si ma facut sa promit ca voi avea grija de fratiorul meu care avea atunci 5 ani. Nu am luat in seama, imi spunea asta destul de des de cand aflase de boala. A mancat-o incet si sigur, dar nu ne-a lasat sa vedem, desi o auzeam uneori seara inghitindu-si sughiturile si plangand incet.
Dupa ce s-a dus totul a luat-o razna, a trebuit sa renunt la lectiile de dans pe care le-am facut de cand ma stiu. Fara ea sa ma incurajeze parca nu mai aveau rost, tatal meu a cazut in depresie ascunzandu-se in prapastia periculoasa a alcoolului si dupa doi ani a renuntat la tot si s-a sinucis, cu un singur glont a pus capat suferintei si mizeriei in care se afla si ne-a lasat singuri dandu-i custodia tatalui lui Mario. Il credea un om curat si de incredere, el poate este dar fiul sau este gunoiul gunoaielor.
- Cati ani ai? Aud o voce mica intrerupandu-ma din ganduri.
- 21 de ani. Si tu?
- Tlei ani si 8 luni. Raspunde incercand sa isi linga frisca de pe barbie.
- Si ce face o fetita mica ca tine singurica pe strada? O intreb intr-un ton amuzat. Nu vreau sa o sperii, sper sa pot afla cine este si unde sta fara sa anunt autoritatile. Nu as vrea ca parintii ei sa intre in alte probleme. Numai eu stiu de cate ori l-am pierdut pe Tim.
- Elam cu Nona la masina de scos bani si din gleseala i-am dat dlumu lui booboo, ea volbea la telefon si stiu ca nu e flumos sa intlelupi asa ca m-am dus singura dupa booboo. Relateaza luand inca o lingurita de inghetata.
- Vrei sa mergem sa vedem daca Nona mai este acolo?
- Nu mai putem sta, te looog, nu mi-am telminat inghetata. Spune putin bosumflata.
- Daca nu o gasim pe Nona promit ca venim inapoi, si daca o gasim venim oricum sa sarbatorim, bine? Intreb intinzand mana catre ea.
- Bine. Spune suparata prinzandu-ma de mana.
Mergem catre bancomat cat pot de repede, pana imi dau sema ca pitica nu poate tine pasul cu mine asa ca o iau in brate facand-o sa rada din nou.
- Imi place imi brate! Spune starangadu-si bratele micute in jurul gatului meu.
Ajungem in dreptul bancomatului destul de repede insa nu vad pe nimeni care ar da de inteles ca a pierdut un copil.
- O vezi pe undeva pe Nona ta?
Fetita se uita pentru cateva secunde in imprejurimi dupa care clatina din cap in semn ca "nu".
Oftez invinsa mangaindu-i usor spatele netezind astfel rochita mica si roza pe care o purta.
- Melgem inapoi la inghetata?
- Desigur. Raspund cu un zambet cald.
Pornesc cu pitica in brate insa pasi imi sunt intrerupti abrupt de o voce groasa si puternica ce imi trimite aceeasi fiori cunoscuti pe sira spinarii.
- Ce dracu faci cu fiica mea! Tipa barbatul tragand-o pe micuta din bratele mele lasandu-ma cu gura cascata.
Sper sa va placa acest capitol!! Va astept comentariile si sfaturile, pupici 😘😘😘
