< Love to the sea > ™

Am nevoie de tine !

    Cu o panică pe mine, am raspuns, deoarece mă gandeam că va face vreo prostie. Stiu cum reactioneaza in unele momente.

-Da, Raluca?!

-Ca faci?

-Sunt ocupat acum. Spune de ce m-ai sunat?

-De ce imi vorbesti asa sec?

-De ce iti vorbesc asa? Ai uitat cum s-a incheiat ultima noastra intalnire?

-Mda...referitor la asta. De atunci nu am mai avut tangențe cu el.

-Ma bucur pentru tine.

-Vreau sa ne vedem. Te rog !

-Hah, ce glumă bună. Tu chiar crezi ca sunt prostul tau? După cat am suferit dupa tine, cate nopti nedormite am avut cu imaginea aceea in cap, tu stând cu ăla in pat. Te rog foarte frumos, daca ma iubesti : sterge-mi numarul de telefon și nu ma mai cauta. Atat iti cer.

-Nu pot. Am incercat de atatea ori, dar in orice fac , te vad pe tine. Cand ieseam la cumparaturi si vedeam ceva: "Uite, si lui ii placea asta". Tot asa am continuat de atunci. Mi-am disperat prietenii.

-Înteleg. Imi respecti conditia, te rog?

    Luana imi spuse in soapta:

-Vrei sa vorbesc eu cu ea?

-Nu, e in regula.

-Raluca, uite ce e. Acum sunt cu Luana aici. A venit tocmai de la sute de km departare. Lasa-ma te rog sa ma bucur de timpul petrecut cu ea.

-Asculta-ma atent si după te voi lăsa, promit: Mai sti cand am fost impreuna la mare si in acea noapte, pe malul marii, stateam amandoi pe nisipul rece si ne uitam la lună si ne-am jurat iubire veșnică? Eu inca nu am uitat si cand imi aduc aminte de acele momente, imi doresc sa fii aici, sa ma uit in ochii tai albaștrii și să îti spun că " Te iubesc,iubitul meu! " . Orice ar fi si orice s-ar intampla, o sa ai un loc special in sufletul meu. Te voi iubii mereu. Ai te rog grija de tine si de prietena ta. Te iubesc!

-Voi avea grija de ea si de mine. Iti doresc numai bine. Ai grijă!

   Aceasta a fost conversatia...

  Luana, stand langă mine, ma uit in ochii ei si observ furia pe care o avea in ea. Nu inteleg nici acum motivul..

-Luana, de ce esti furioasă?

-Nu sunt furioasă,ok?! Imi dai o țigară, te rog?

-Dar tu nu fumezi...ce naiba?

-Eh, uite, acum voi fuma.

-Nu iti dau nimic. Pana acum ai rezistat si fara, nu vad de ce iti trebuie acum!

-In fine, las-o baltă. Eu tot nu inteleg o chestie: tu ai iubit vreodata pe cineva cu adevărat? Raspunde-mi sincer!

-Sincer să fiu, da. Da am iubit. Si sa fiu si mai exact, pe Raluca. Dar din seara in care s-a intamplat acea "greseala" , port o scârbă maximă pentru ea. Nu imi vinea sa cred ce se vad cu ochii. In fine, nu vreau sa mai vorbesc despre asta.

-Vreau sa dormim. Sunt foarte obosită.

-Dejaa? E abea 22:30.

-Da, te rog. Imi e somn.

-Ia-ma in brațe te rog. Vreau sa ma simt in siguranță.

-Sigur, draga mea.

     Am adormit amandoi ca doi copii. Iti dai seama, eram obositi ca naiba.

      Am ținut ritmul acesta, timp de 6 zile. Ieseam in oraș, ne plimbam peste tot, mai faceam una alta pe acasa, dar ce mi-a placut mult, era ca orice activitate pe care o faceam, o faceam impreună.

                  După 6 zile, a sosit ziua in care va pleca acasă.

     O dimineața plină de soare, pasari care imi cantau la geam , nervi la maxim.
M-am trezit cu o stare foarte iritată. Eram suparat ca femeia de care m-am atasat, in cateva ore va pleca de langă mine.

-Bună dimineata, draga mea! ii spun eu, aducându-i o ceașcă de ceai la pat.

-Bună dimineata, dragule. Ce drăguț din partea ta. Sper că e cum imi place mie!

-Ceai de mentă fară zahar si cu lamaie.

-Perfect. Vad că ai reținut.

-Mdaa...Nu vreau sa pleci!

    Auzindu-mi vorbele, i-au aparut pe obraji lacrimile:

-Nu vreau nici eu sa plec. M-am obisnuit cu tine, cu prezenta ta. Ma simt extraordinar si in siguranta alaturi de tine, dragul meu.

-Simt ca si cum, fara prezenta ta m-as sufoca. Nu as sti ce sa fac. Imi va fi foarte greu sa ma obisnuiesc. Cu toate ca ai fost aici abea 1 saptamana, mi se pare ca esti aici de ani buni. O viață frumoasă as avea-o doar alaturi de tine.

  Luana, izbucnind in lacrimi, imi spune:

-Te iubesc, dragule. Voi fi aici pentru tine mereu. Avem asa multe in comun. Suntem facuți unul pentru celalalt.

-Ce vorbe frumoase...M-ai emoționat foarte tare! ii spun eu cu lacrimi in ochi.

    Am tot povestit, ne-am impartașit toate emotiile si sentimentele. Au fost momente memorabile.

Ora 14:00 - Ne indreptam spre autogară.

   Facandu-si bagajele, Luana imi spune un lucru:

-Esti singurul barbat pentru care am avut si am sentimente. Pe tine vreau sa te iubesc.

-Esti femeia mea, nu voi pleca de langa tine niciodata si iti promit ca voi avea grijă de tine, orice ar fi!

    Ne indreptam spre autogară, supărați. Pe taxi nu am scos niciunul, nici o vorbă.

-Eh, a sosit si momentul ăsta. Urasc despartirile!, spun eu.

-Mie-mi spui?! Mi se par cele mai dureroase momente.

-Luana. Vreau sa iti amintești de momentele pe care le-am petrecut impreună, mereu. M-am simtit foarte bine zilele acestea, alaturi de tine.
   O explozie de emoție mă face sa-i spun:

-Te iubesc!

   Dintr-o data, a izbucnit in plans. Nu imi dadeam seama daca sunt lacrimi de bucurie sau tristețe.
- Luana, te voi astepta toata viata. Iti promit ca nu se va intampla nimic. Totul va fi bine!

-Dragul meu, te iubesc! imi spunea ea, incercand sa-i potoleasca plânsul si oferindu-mi un sărut plin de pasiune si dragoste.
Ai grijă de tine, iubitul meu. Te voi suna cand ajung acasă!

-Am inteles, draga mea. Te iubesc! , ii spun eu sarutand-o pe frunte.

   Ma uitam dupa ea pana cand autocarul a parasit curtea. Ma simteam asa de singur fara ea si totodata mai motivat. Am pentru cine sa lupt. Pentru noi.

Imi aprind o țigară si ma indrept spre casa unui prieten. Ajuns în fața casei lui, il sun dar apelul este intrerupt de altcineva: Raluca. Din nou?!

_______________________________________

           Hello. Iti multumesc ca m-ai urmarit pana aici si daca iti place povestirea, te invit sa o susti cu  o  steluță.

"Oare ce-i mai trebuie Ralucăi?"