Atunci Cristi vine la mine și mă îmbrățișează.
Cristi:Ești sora noastră!
Eu:Cum?
Cristi:Păi ai fost răpită,iar părinții noștri nu te-au mai găsit.
Eu:Nu...nu se poate,familia mea a murit nu se poate!
Cristi:Ba da se poate!mâine vi cu noi la Constanța!
Atunci lacrimile mi-au inundat fața Cristi strângândumă mai tare in brațe
A doua zi am pornit spre Constanța. Nu am vb deloc cu băieți după ce i-am auzit vorbind.Am ajuns la ei acasă.
Cristi:Mamă!am ajuns!
Mama:Cine e fata?
Cristi:Sora noastră!
Mama:Oh....scumpa mea!
Vine și mă îmbrățișează dar o evit.
Deni: Îmi puteți arăta unde o să dorm?
Vlad mă conduce dintr-o cameră mare și luminoasă cu un pat imens perfectă pentru o adolescentă.
Îmi arunc geanta și mă pun in pat lăsândumi lacrimile să curgă.Îmi iau telefonul și ies din casă.Am ajuns pe malul mării și privesc apusul și marea in speranța că o să uit ,dar nu pot.Chiar nu pot să uit.
Ii văd pe Vlad și Cristi venind spre mine,dar mă ridic și fug.Mă ajung din urmă și mă ridică pe sus.
Deni:Lăsațimă in pace!
Cristi: Ești sora noastră nu o să te lăsăm in pace!
Deni:Nu sunt sora voastră!
Vlad:Ba ești!
Am ajuns acasă băieți sau închis cu mine in cameră ca să nu pot scăpa.
Cristi:Uite chiar dacă suntem frați putem să fim împreună,adică nu văd....
Deni: Ești nebun?!Cum să fim împreună dacă suntem frați....ești prost ca naiba!
Vlad:Cu asta sunt de acord😂
Cristi: Tu să taci!
Vlad:Nu mă bag man:)))
Cristi:Eu te iubesc!
Deni:Păcat!și te iubesc FRATE!
