Sa zbori fără aripi (fly without wings)

Capitolul 2

                
                  Amanda B

Este liniștitor, deși nu am crezut ca asa va fi sa locuiesc singura. Îmi iau ceașca de cafea și bineînțeles nelipsita mea agenda și ies pe balcon.
  Agenda mea este defapt un jurnal dar ar părea ridicol sa o numesc asa...

,, Adam Dark,, ii scriu numele, după care trec cu creionul peste fiecare litera în parte găsindu-le foarte interesante în combinatia asta.
,, M-am trezit cu gândul la El,,
notez din nou și sorb din cafeaua fierbinte.
,, Are tot ce mi-ar plăcea la un bărbat, are ochi frumoși, are haz, are și... iubita,, ultimul cuvânt nu-si are locul în fraza asta, dar este o realitate și o accept. Cel mai bine ne ar face  sa nu-l mai vad niciodată.
Semnul care la făcut în aeroport îmi da batai de cap totuși.

,, Adam... Adam cel întunecat...,,

,, I-ați gândul, Adam o are pe Ea,,
și iar subliniez cuvântul iubita, ca să iasă în evidenta, în caz ca uit...

Închid agenda și o las pe măsuță lângă ceașca cu cafea si îmi iau prosopul pentru dusul de dimineață.

In următoarea ora ma aflu în biroul directorului de la institut.  Acesta ma privește incruntat de parca am făcut ceva greșit iar eu simt ca nu mai pot sa îmi controlez amuzamentul. Ma gândesc doar dacă asta este fata lui când este calm, atunci cum ar arata când este nervos...

-Ia loc te rog, ma invita el arătând către scaunul de lângă mine.  Acum realizez cât eram de atenta pe expresia lui faciala și nu am observat ca stau lângă un scaun.

-Mulțumesc, spun așezându-mi rochia pe langa corp
-Aceasta nu este o ținută adecvata, continua el făcându-mă sa ma rușinez
-Mhm, este tot ce reușesc sa spun
-Aici nu este o școală de fete, probabil ai văzut și tu ca sunt doar câteva fete interesate de meseria asta. Institutul este preponderent masculin, dacă pot să-i zic asa. Ținută ta trebuie sa fie mult mai serioasa, aici nu vii cu rochițe pentru ca băieții ăștia pilotează avioane, la naiba...
Deci te rog sa iei în calcul varianta ca s-ar putea sa ai o victima pe conștiința, zice și rade deși eu nu pot sa scot nici un sunet.
M-a paralizat, deja mi-am făcut un film, cu un avion prăbușindu-se din cauza unei rochițe ridicate de vânt.
Nici chiar asa...
Se pare ca vede raul și unde nu exista, ce om precaut.

-Nu se va mai întâmpla, îl asigur

După o alta ora de discuții despre pilotaj, turnuri de control, norme explicate și numeroase întrebări despre decizia mea de a lua astfel de cursuri, ies din birou deja amețita.

Am înțeles ca sunt doar cinci fete în institut printre care și fiica lui Diana.

Pe tot parcursul drumului pana la sălile de curs am întâlnit doar figuri masculine.

In sala de curs, pe un  intreg perete este prezentat bordul unui avion, cu toate manetele și butoanele colorate ciudat. Oare or fi toate folositoare? Chiar este nevoie de atâtea butonase și întrerupătoare... Pare mai degrabă bordul unei nave spatiale plin de luminițe colorate.
Nu cred ca am nimerit meseria asta,  cum as putea eu sa învăț toate astea și la ce folosesc.
Este necesar pentru ce vreau eu sa fac, sa știu tot ce tine de pilotaj, altfel cum as putea sa ajut un avion care sta sa se prăbușească, decât sa ii dau instrucțiuni.

  Dacă stați în baza mea, cred ca o sa muriți cu toții...