Curgeau firișoare de transpirație pe fruntea mea. Singurul lucru pe care îl vedeam în fața ochilor erau ei doi, goi și în patul în care se presupunea că îl voi împărți pentru tot restul vieții cu bărbatul meu. Da..bărbatul meu. Acel om care m-a ales pe mine să îi port numele, care îmi spunea "abia aştept să fim doi moși care își amintesc stângăciile de la nunta lor şi vor râde".
Toate săruturile pe care mi le furai în scara blocului când aveam 17 ani și ne ascundeam de ai mei. Toate zâmbetele pe care ți le-am oferit când îmi spuneai că sunt floarea ta preferată.
Toate lacrimile vărsate când mi-ai spus că mă iubești și că sunt tot ce îți dorești. Momentele alea când ai stat în dreapta mea și m-ai susținut când mi-am pierdut părinții.
Acum când ești în pat cu ea, eu nu mai sunt floarea ta. Sunt doar "femeia de acasă". Doar cârpa de care te debarasezi după prea multe utilizări. Sunt uzată acum ,nu?
Toate și tot apar în mintea mea ca un uragan. Mă simțeam strivită de pereți. Sângele îmi circula dureros prin vene.
Am luat-o la fugă. Am părăsit apartamentul nostru. Unicul cămin pe care îl mai aveam. Abia reușeam să mă deplasez. "Hai puiule mai rezistă puțin" era singurul meu gând.
Imediat ce m-am văzut prinsă în hărmălaia urbană, le-am permis plămânilor să tragă cu nesăț aer.
Durerile începeau să se intensifice. Într-un moment de inconștiență am ajuns pe trecerea de pietoni și de aici totul e într-o mare ceață...
TOTUL E ÎNTUNERIC!
CITEȘTI
Suflet Mort
NouvellesTe-ai dus puiule...prea repede. Nu îți mai era bine în burtica mea? Doamne, nu te mai preface că nu îmi auzi strigătele disperate. Cerșesc de atâtea ore îndurare, însă tu ce faci? Preferi să mă desparți de bebelușul meu și să îi lași pe restul să...
