Eu văzui în lumea-ntreagă
Cât se lucră de pomană,
Dar văzui și ilicit
Pe bani mulți și învrăjbit.
Un prieten , fulg de nea ,
Își întreabă a sa nevastă:
,,Lumea asta , cât e de rea ,
Câte hazarduri , încă mai pândesc
pe la fereastră.
Cu doi ochi, negri , de vultur
Micul fulg se uită-n zare,
Și-i răspunde cu blândețe :
-Răposata lume bună , a dispărut
fără urmare.
Și căzând din cer grămadă ,
Fulgii-nzbor , toți ascultară
Cum se-nțelegeau cei doi ,
Cum s-au despărțit , apoi.
Este doliu.Doliu mare ,
Un fulg nobil , acum moare
Rămas singur în mulțime ,
Și-a pierdut speranța-n si e!
