Dark Demon [ PAUZA ]

Dark Demon

                                                          Prefata

 Un fulger a cutremurat pamantul si m-a smuls din vraja somnului,facandu-ma sa ma ridic robotic in sezut. Priveam agitata in camera intunecata,care o cunosteam prea bine,din pacate,iar transpiratia mi se scurgea pe fruntea incruntata si in jos pe gat,oprindu-se la contactul cu tivul maieului ce-l purtam. Mi-am dus mana la cap si mi-am sters in nepasare picaturile ce-mi intrau in ochi,mai apoi privirea poposindu-mi pe geamul ce ma apara de furtuna de afara. Pleoapele somnoroase imi ordonau sa ma intorc la somn,insa ceva nu imi dadea pace ; un sentiment straniu,ce imi facea pielea de gaina. Am dat jos patura subtire ce imi acoperea si incalzea trupul si am pasit in tacere spre fereastra,uitandu-ma melancolica la picaturile ce se loveau neincetat de casa si ingaduindu-mi sa imi intind mana si sa ating raceala sticlei. Un alt fulger a aprins cerul,corpul trasarindu-mi aproape ca din reflex la auzul tunetului ce urma,dar pana la urma asta era farmecul : sunetul bubuind in intuneric,inconjurandu-te din toate partile si nemailasandu-ti nici o metoda de a scapa din mrejele lui.

M-am rasucit pe calcaie si m-am asezat pe marginea patului,capul poposindu-mi acum in palmele uscate si reci. Eram din nou aici. Din nou captiva in casa lui.

-Iubito,esti bine? se auzi o voce groasa cutreierand camera

Incremenita si cu fata inca in maini,nu a mai fost nevoie sa imi ridic capul pentru a vedea persoana ce tocmai a vorbit,recunoscandu-l intr-o fractiune de secunda. Incet,cu miscari precise si nelasand teama sa-si arate prezenta,m-am ridicat in capul oaselor si am inceput aproape neobservabil sa ma indepartez de omul aflat in fata mea.

-Tu chiar nu ma vei lasa niciodata in pace? am intrebat,chiar daca deja stiam ca nu o va face ; doar imi zisese de atatea ori

-De ce pui mereu intrebarea asta? a oftat,pasind spre mine

-Pentru ca niciodata nu aflu raspunsul! am mintit

El venea din ce in ce mai aproape,si chiar daca stiam ca nu are vreo intentie ce mi-ar putea produce durere,frica imi crestea in suflet cu fiecare pas care il aducea la mine.

-Nu te apropia! am zis,glasul frangandu-mi-se atunci cand am vazut ca protestele mele nu mai au nici un rost,degetele lui deja reusind sa-si croiasca drum prin noapte pana la coapsele mele

-Shh,iubire. Nu iti voi face rau,sti doar. murmura el cu buzele pe gatul meu

-Lasa-ma,m-am saturat de jocurile tale! cuvintele pline cu ura mi-au iesit cu ardoare printre buzele crapate si totusi ma indoiam ca lui macar ii pasa de ceea ce ziceam

-Of,dar nu ma joc cu tine. Tu esti a mea,deci pot face tot ce vreau cu tine. a chicotit el sadic,bagandu-si mana pe sub pantalonii mei scurti de training

-Ia-ti mana de pe mine! am ridicat tonul,dar el nici nu tresarii. Harry,nu sunt a ta! Intelege! continuand,m-am miscat in asa fel incat sa scap de sub atingerea lui murdara. Nu esti decat un psihopat,obsedat,care are bolnava impresie ca o persoana ii poate apartine inca din clipa cand a vazut-o! Sa sti ca eu ti-am cazut in plasa doar pentru ca nu stiam ce era viata si aveam nevoie sa aflu,dar acum iti spun cu cea mai mare sinceritate ca mi-as fi dorit sa nu te fi cunoscut. i-am zis,ranjind stramb

-Nu imi mai spune asa ceva.. marai el si,chiar daca peste tot era negru,l-am putut vedea cum se infurie. Niciodata! a tipat,venind la mine si impingandu-ma cu o furie rar intalnita la el,direct in bataia frigului,ploii si aerului inghetat

Cu ultima farama de ratiune pe care o mai aveam in acel moment am apucat strans marginea acoperisului si m-am rugat ca cineva,oricine,sa vina si sa ma scoata din rahatul asta. Sigur,nu ma asteptam ca acel cineva sa se si ia bataie cu Harry,pentru ca din start era ca si mort,insa as fi vrut sa traga macar de timp. Cioburile imi sfasiasera pielea si hainele si eram sigura ca aratam complet oribil,ba,cel mai probabil,lumea m-ar fi putut compara cu un cersetor.