Dark Demon [ PAUZA ]

1. Crime si Victime

                                                         1. Crime si Victime

Am prins si impins manerele si am iesit pe usa alaturi de tatal meu,razand si discutand despre film. Fusese o comedie reusita,dar care lasa de dorit la capitolul desfasurarii actiunii,totul intamplandu-se al naibii de rapid.

-Ei haide Elia,a fost distractiv,asa-i? zise barbatul inalt de langa mine,tragandu-ma bland langa el si asezandu-si bratul pe umerii mei

-Tata,nu te mai preface ca intr-adevar iti pasa. am soptit,chicotind

-Bine,bine,dar nu ii spune mamei. rase la randul lui si ma saruta pe frunte

-Sigur. Asa cum tu nu i-ai zis despre cutia mea de tigari,nu? am incercat sa fac haz se necaz,zambind stramb dar totusi retragandu-ma din imbratisarea lui

-Scumpo,alea nu iti fac bine,eram nevoit sa ii spui mamei tale. ofta si ma trase la loc

-Cum spui tu. Dar tata,te pot ruga ceva?

-Sigur ca da. murmura si-si cobori capul pentru a ajunge in dreptul meu

-Te poti opri macar o secunda din prefacatoria asta? Stiu deja ca-ti pasa cu adevarat de 'sanatatea' mea.

-Ce? raspunse cu o voce pitigaiata. Nu ma prefac. isi drese glasul,stiind ca subtiindu-si tonul,s-a dat de gol

-Las-o balta. am pufnit si mi-am grabit pasul pentru a-l depasii

-Elizabeth,linisteste-te. Glumeam doar,bine? Stii ca nu am multe ocazii sa-mi petrec timpul cu tine si mama ta,asa ca de ce ingreunezi situatia?

Ma apuca usor de incheietura si ma intoarse fortat spre el,obligandu-ma sa il privesc in ochi.

-Ce,acum ai vrea sa imi cer scuze? Pentru ce,mai exact? Pentru ca tu esti tot timpul plecat si iti neglijezi familia,sau pentru ca nici atunci cand ai o portita in program si stai cu noi doar te prefaci ca iti pasa? i-am scuipat cuvintele in fata cu o furie venita de nicaieri si m-am smucit din stransoarea lui,incepand sa alerg pe intaia strada pe care-am zarit-o

Il auzeam strigand dupa mine,insa nu m-am oprit din fugit. Eram inconjurata de intuneric si nu eram sigura unde ma aflam,dar durerea din suflet imi era acum cea mai importanta preocupare. Picioarele mele retezau trotuarul ud si plin de balti lasate de o ploaie ce probabil tocmai s-a sfarsit,iar narile-mi luau foc de la aerul poluat de conbustibil din partile-astea ale New York-ului. Nu stiam daca aveam sa dau intr-adevar de cineva la ora asta tarzie pe o asemenea epava de strada,dar in adancul sufletului chiar speram sa o fac. Poate-poate in asa fel as putea sa mai trag de timp si sa scap de o scena de care,mai mult ca sigur,voi avea parte acasa din partea mamei.

Vantul nervos imi ravasii tot parul,fluturandu-l in toate directiile posibile,iar asta nu ma ajuta deloc in acest moment ; defapt,doar ma incurca,facandu-mi aproape imposibila vizibilitatea in jurul meu. Degetele inconvoiate imi raneau pielea palmei cu unghiile lungi si neingrijite de ceva amar de vreme,insa durerea asta era cu mult mai acceptabila decat cea care imi perfora acum stomacul.

-Oh,hei scumpete. Ce cauta o tipa ca tine singurica la ora asta? intreba un tip pe langa care tocmai am trecut,dar care m-a prins uimitor de repede de incheietura,impiedicandu-ma sa mai fac vreun pas. Parintii tai nu te-au avertizat ca s-ar putea sa fie periculos?

-Ba da,mi-au povestit de nebunii ca tine. Scuze,dar imi poti da drumul la mana? am spus incepand sa imi trag incheietura din palma sa. Sti,incepe sa ma cam doara. am continuat,incepand sa ma incrunt

-A,da,corect. Hai sa iti zic o mica poveste..

-Sigur,dar nu am t-

-Gura! marai. Tu imi aduci aminte de cineva.. Cineva cunoscut..