Zile din adoleșcența vampirească

I. Un nou an

   15 Septembrie ,începutul clasei a 11 a pentru tânara adoleșcentă Rachel Stuarts care locuiește în centrul orașului Boston.Are 17 ani și s-a mutat in vara in acest nou oras ,la matusa ei.
   Prima zi de scoala o intampina pe Rachel cu foarte mari emotii.Aceasta tot se intreaba daca se va acomoda in acest nou liceu si daca va fii acceptata in societate.Lundu-si inima in dinti ,se pregateste sa plece spre "noua sa casa" pentru urmatorii 2 ani.
Imbracata decent cu o bluza bej si cu blugii sai preferati,cei albastri,cu parul lasat liber ca si personalitatea sa  puternica ,face primul pas in noul liceu.Vantul isi facu simtita prezenta  in momentul cand aceasta a inchis usa de la intrare.Cu un mic rucsac in spate si plina de emotii covarsitoare isi cauta clasa .Pe coridorul liceului se observa tot felul de grupuri de elevi.Sportivii se reunisera laolalta ,popularele scolii vorbeau despre vestimentatiile celorlalti colegi si intr-un colț erau "tocilarii" așa denumiti de restul colegilor.
   Rachel dupa 2 minute de cautare intensa isi gaseste clasa,ia un loc in penultima banca de la fereastra.Dupa cateva secunde dupa venirea sa profesorul de chimie noul diriginte isi face aparitia in clasa rugandu-i pe elevi sa se prezinte si sa se cunoasca intre ei.In acea clasa erau tot felul de categorii de colegi : sportivii ,fetele populare ,game-rii si multi altii.Cand veni randul sa se prezinte Rachel  spuse (plina de emotii) :
  -Ma numesc Rachel Stuards ,am 17 ani si m-am mutat de curand la matusa mea aici in Boston.Pasiunea mea este desenul....mmm cam atat despre mine!
  -Interesant! (spuse profesorul) Noi iti putem ura un bun venit in acest liceu si sper sa te acomodezi si sa-ti placa.
  -Multumesc! ( apoi lua loc in banca, timida)
Rachel nu retinuse numele nimanui din clasa.Toate cele 45 de minute in care colegii se prezentara ea era focusata doar pe un baiat din ultima banca.Il chema Adam Patrick si era si el nou venit aici in oras.Lui Rachel i se parea ceva ciudat la Adam.Acesta era foarte retars de restul.Adam reprezenta tipul rebel ,parul blond ,ochii deschisi de o nuanta  nemaivazuta.El purta o jacheta de piele.

La un moment dat in ora ,Adam a observat-o pe Rachel cum se uita la el si i-a lasat o privire dura in urma care spunea "Ce tot te holbezi la mine pustoaico?"     
   Imediat dupa acest fapt ,Rachel se intoarse si se tot intreba ce avea acest tip de era asa.Curiozitatea o cuprindea foarte tare.Dupa ce se suna de pauza aceasta se imprietenii cu restul colegilor ,dar mai ales cu Kayle noua sa colega de banca si totodata cea mai buna prietena a ei.Rachel aprecia la Kayle felul ei de a fii.Este o fata prietenoasa ,sociabila ,si care te ajuta la greu .Rachel nu a dorit ca timpul din prima zi de scoala sa treaca fara a-l cunoaste pe Adam indeajuns.S-a dus la el intr-o pauza dorind sa-l cunoasca mai bine.Aceasta   incercand sa discute cu el i-a spus (foarte neincrezatoare si plina de emotii)
  -Hei!Adam nu?...cu tine nu am facut cunostinta.Ma numesc Rachel!
  -Hei...(cu o voce joasa si dezinteresata) dap...eu sunt Adam...vad ca ai retinut.Incantat de cunostiinta Rachel!
  -Si...cum e in clasa a 11 a pentru tine?Sincer eu sunt entuziasmata de ce o sa urmeze in continuare!
  -Pai nu iubesc asa mult scoala...da...ok eu trebuie sa plec (deodata isi lua rucsacul grabit ,tranti usa si pleca din clasa)
  -Stai!!De ce pleci?...(foarte confuza)
Rachel se tot intreba ce se intampla cu   Adam de pleca asa de brusc fara sa isi ia la revedere.Totodata observa , pielea lui Adam ,de o culoare alba ,deschisa.Ochii lui ii ramasese intipariti in mintea adolescentei ,avea un iris iesit din comun de o culoare ca a nisipului marii si totodata cand baiatul a plecat grabit ochii i se vedeau stralucind.

Rachel nu mai vazuze asa ceva niciodata si ramase putin socata.Dupa terminarea orelor ajunsa acasa se tot gandea la el , si a decis sa scrie in jurnal ce avea pe inima.

Pana si la miezul noptii gandul ei era directionat catre el.Curiozitatea pentru a descoperi ce se intampla cu el o facea sa aiba o lupta interioara cu ea insasi.Isi inchidea ochii si il vedea...nu si-l putea scoate din cap.Si-l imagina cum statea in banca....soarele batandu-i in fata ,accentuandu-i parul rebel care o facea sa-si iasa din minti.In acele momente isi dadu seama ca-l place si ca ar dori sa-l cunoasca mai mult si sa dezluseasca enigma.