Zile din adoleșcența vampirească

VI. Inceput de razbunare

( Ma scuzati ca nu am mai postat un nou capitol de "o asa lunga eterniate" sper ca o sa va placa acest capitol si celelalte care vor urma! :* )

- Adam !?? ce se intampla aici? spuse Rachel speriata.
- Rach, totul e ok ...ei sunt cei din familia lui James de care iti vorbeam, mai exact cei doi frati ai sai, Layla si Dimitri.
- Ha ha, ce mica reunine de familie. Imi place, mai ales acum cu aceasta fata minunat de delicioasa...parca o sorb din priviri (tragand aer puternic si cu ochii fixati spre Rachel)
- Nu-i asa sora? Sper ca vom mai da de tine, draga Rach si ne vom mai revedea.Poate mai singuri...si nevazuti (mangaindu-i parul usor, ridicandu-i o suvita)
- Las-o in pace , Dimitri! Cred ca e timpul sa plecam Rachel (luand-o de mana).
- Ok...(putin speriata).
- Ooohhh asa devreme...imi pare sincer rau dar te asigur Adam (cu ochii tintiti spre el, incruntat si serios), o sa ne mai vedem cat de curand , spuse Dimitri.
- Ok fratioare, sa ne luam talpasita, adauga Layla. Avem alte persoane care ne asteapta.
Imediat cei doi frati au plecat tinandu-se de mana.
- Adam, ce cauta ei...si ce vor ? De unde au stiut ca suntem aici? Acum ca ma gandesc la ce vorbeau ai tai mi-e teama.
- Nu stiu sigur, trebuie sa mergem sa vorbim cu James...poate stie el ce vor acestia.
- Ok, sa mergem!
Imediat au urcat in masina si s-au indreptat spre casa. Apusul isi facea aparitia pe cer, scanteind intr-un ramas bun. Dupa 10 minute au ajuns. James era in laboratorul sau examinand niste sange de la spital. Judy statea pe canapea cu un laptop si urmarea noile stiri din Boston.
- Hei Hei, mama! Am venit din parc si avem ceva de discutat, tata unde e?
- Buna dragilor! James este in laborator probabil cu treaba dar ma duc sa-l chem, sper sa nu se fii intamplat ceva rau (ingrijorata si grabita spre laborator). Pana atunci luati loc pe canapea.
Imediat aparu James.
- Salut copii! Ce faceti ? Ce vreti sa discutam.
- Tata suntem bine, dar nu stiu cat de ok vom fii, dupa ce iti voi spune pe cine am intalnit astazi, in parc.
- Pe cine?
- Dimitri si Layla au venit la noi...
Cum James le-a auzit numele, timp de 5 secunde ramase nemiscat de parca totul din jur ar fii inghetat. Era purtat intr-o transa a fricii si uimirii.Totul era acum schimbat in gandirea lui si totodata si in suflet. Constientiza ca cei din familia lui puteau sa apara in oras, dar nu asa de repede.Intr-o fractiune de secunda reveni la realitate si vorbi.
- Ohh...nu credeam ca vor aparea asa devreme...asa de repede.Ce ti-au spus???
- Au vrut sa o cunoasca pe Rachel si dupa fata lor nu parea doar a fii interesati de o noua prietena si mai exact de ce ii tine in viata. Vorbeau ciudat si cand am vrut sa plecam Dimitri a spus ca sigur ne vom mai revedea, cat de curand.
Acest "cat de curand" rostit de Adam il readu pe James in aceeasi stare trecuta. Frica o captiva si o rascolea si pe Judy tot in acest timp. Ea era focusata in necunoscut si ochii ei erau impaienjeniti cu o panza a incremenirii.
Rachel era si ea in concordanta cu acelasi sentimente si ganduri ca cei doi parinti. Pentru prima oara simtea frica cu adevarat.
- Si acum ce se va intampla? Domnule James.
- Draga mea, tot ce stiu acum este ca acestia nu au venit aici cu ganduri bune si pasnice. Cel mai bine pentru tine de acum in colo e sa fii protejata si doar noi iti putem fii colacul de salvare. Iti spun asta pentru ca fratii mei si poate chiar parintii, daca sunt aici, vor sa ne faca rau. Mie in primul rand si familie mele din care faci si tu parte. Acum ca stiu de existenta ta, va trebui sa ai grija unde mergi si ce faci. Adam iti va fii aproape mereu in acest timp. Ma gandesc ce vor pune la cale si ce plan de "razbunare" au. Pana atunci vom vedea.
- In regula,spuse Rachel.
- Vei fii bine iti promit,adauga Adam.
- Vom fii bine, cu totii , trebuie doar sa fim uniti, completa Judy zambitoare, cu o urma de optimism.
- Se cam face tarziu si trebuie sa plec.Adam ma poti duce?
- Desigur! Haide sa mergem.
- Ai grija draga si ne vedem maine! relua Judy.
- Noapte buna! adauga James.
- O sa fiu ! La revedere!
Urca in masina si o duse acasa in siguranta. Ii spuse sa aiba grija si sa nu mai mearga nicaieri asa de tarziu. Il asculta si il saruta pe obraz ca ramas bun de seara.

Ambii plecara la casele lor insa in tot timpul acesta, cei doi au fost urmariti fara bagare de seama. Intr-o masina neagra si care nu parea suspecta cei doi frati aveau pe chip si in suflet bucuria unui nou inceput. Un inceput de revansa, unul din care pot progresa mult in finalizarea planului macabru, acum ca stiau locatia bietei Rachel Stuarts.