Imi aud gândurile, vocile din capul meu se aud tot mai tare, imi spun mereu cu glas șoptit ca voi muri!
La un moment dat stau in pat nemișcată, înghețată așteptând ca raul sa își facă prezenta.
Privesc in oglinda si nu ma mai recunosc, sunt o alta persoana care s-a pierdut printre oameni rai. Îmi iau căștile si imi ascult medicamentul... Muzica e singurul meu refugiu. Ascult muzica si dintr-o data simt niște lacrimi fierbinți coborând ușor, cu mâna îmi șterg lacrimile, dar parca nu se mai opresc. Stand în pat perna mea s-a udat așa ca o întorci pe partea cealaltă, unde e rece....ca inima mea.
Lângă perna imi tin o lama ascuțită parca ma strigă , ma strigă si imi spune '' Hai, fă-ți rău! Ori o faci tu, ori o fac alții ''
Însă ma abțin si o privesc neclar din cauza lacrimilor ce ma sufoca si ma lasă fara aer. Gândurile mele înfricoșătoare se auzeau din ce în ce mai tare....
lacrimile mele, erau o cascada fierbinte ce nu se oprea. Cu greu pana la urma adorm, iar dimineață ma trezesc cu gândul ca totul va fii bine.
Îmi pun zâmbetul fals pe față si plec din nou sa ma lupt cu mine însumi...
~VA URMA~
*Sper ca va place ^_^
