Chiar Si Îngerii Plâng...

2 0 0
                                    

.... Din nou dimineață, din nou o noua zi. O zi frumoasa ca sa ieși din casa, să-ți pui ochelarii si sa te doară in p**a de toti...
Nu l-am văzut de mult, oare unde s-a dus? Ma întreb...
Dar îmi revin repede, si 'ma prefac'  ca nu-mi pasa.
Dintr-o data imi simt inima cum bate si știu ca e el...
Ma strânge in brate parcă din amuzament, se uita la mine cu un zâmbet batjocoritor, dar eu timida si fermecata de el schițez un zâmbet. Nu știam cum il cheamă, știam doar ca el este binele ce îmi face rau. El își bătea joc, dar eu il iubeam si imi spuneam in fiecare zi ca o sa il uit, ca o sa pretind ca nu exista...degeaba, in fata lui ma pierdeam, nu imi găseam cuvintele, avea un efect asupra mea, un efect ce nimeni și nimic nu la mai avut...
Realizam ca nu ma iubește, nu ma place, insa îi place sa se joace...îi plăcea sa se joace niște jocuri in care eu eram principala jucărie.
-Hai ca... Va Urma -
^_^

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 19, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Basm Modern Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum