Tabara de vara (fanfic.Selly and Max)-continuare

Capitolul 31

Alice p.o.v

Eram într-o padure întunecată, am început să mă plimb până când m-am simţit urmărită, am început să fug să scap de cel care mă urmărea dar era foarte aproape de mine.
Înainte ca mâna lui să îmi atingă umarul am auzit un glas care mi se părea cunoscut, am vrut să îmi întorc capul dar totul a devenit negru.

Tresar speriată şi încerc să îmi deschid ochii, lângă mine se auzeau multe voci şi un bipăit.
Într-un final reuşesc să îi deschid iar în faţa mea era un băiat , un domn îmbrăcat în halat alb fiind un doctor presupun. Iar lângă el era o femeie de vreo' 40 de ani.

- Alice scumpo ,te-ai trezit!
Spune aceasta începând să plângă, mâna sa ajungându-i pe obrazul meu.
- Mă scuzaţi, dar cine sunteţi?
Întreb punându-mi mâinile una peste alta.
Aceasta începe să plângă mai tare
Dar imediat doctorul acela intervine
- Doamna Delivered, fiica dumneavoastră şi-a pierdut memoria în urma impactului cu acel  perete, trebuie să o luati mai incet, daca nu , va intra într-un atac de panică!
Eram în şoc, femeia de lângă mine era mama mea iar eu nu o recunoşteam. Am amnezie?
De ce?  Cum naiba s-a întâmplat asta?
- Vă rog doamna ieşiţi să vă liniştiţi!
Spune  doctorul doamnei care acum câteva minute am aflat că este mama mea.
Imediat ce ies cei doi, îi simt prezenţa băiatului care încă se holba la mine, avea pungi sub ochii care erau roşii, părea foarte obosit
Oare el e fratele meu?
- Tu, cine eşti?
Întreb privindu-l cu atenţie
- Mă numesc Selly, eu, eu s-sunt iubitul tău!
Spune acesta bâlbâit făcându-mă pe mine să îmi măresc ochii de uimire
- Îmi pare rău dar nu îmi amintesc!
Spun ,o lacrima ii cade pe obrazul sau
- Te rog ia-mă in brate, te rog
Fără să mai spun vre'un cuvânt m-am apropiat de el şi mi-am înfăşurat braţele în jurul gâtului său, simţeam o oarecare conexiune între noi, când l-am atins mii de electroni am simţit în corpul meu.
Mă simţeam bine în braţele lui.

- Trecem şi peste asta împreună, ok?  Te iubesc
Spune iar eu aprob ,îmi era mila de el, suferea din cauză că eu nu îl mai cunoşteam, nu imi mai aduceam aminte de iubirea pe care i-o purtam . Încă nu sunt sigura daca îl iubesc, porbabil cu trecerea timpului îmi voi aminti de el şi de mine şi poate atunci sentimentele mele pentru el vor reveni

                          ****

Okey, am postat mai rar pentru ca sunt clasa a 8-a oameni buni am avut si eu simularilee
Comentariile voastre cu "next" nu ma vor face sa postez mai des, o sa postez cand am timp ,chef şi inspiraţie