Volumul I: Până la sfârșit
Volumul II: Încearcă să supraviețuiești
Urmează finalul fericit - sau, cel puțin, asta și-a spus Harlow când a început studiile la Academia de Poliție. Cu un program încărcat și ocazii tot mai rare de a-l vedea pe bărbatul...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
NU AI AFLAT?
Prevenția Crimelor s-a încheiat cu un proiect de echipă. Nu sunt o fană a acestora, însă ținând cont de faptul că e primul curs la care ni s-a cerut asta, nu am motive de protest. Proiectul constă în implementarea pe foaie a unei teorii de prevenție a crimelor, pentru analiza posibilelor avantaje și dezavantaje. Desigur, trebuie să avem în vedere cultura și specificul țării, ceea ce complică puțin lucrurile.
Chiar și așa, nu ar trebui să ne ia mai mult de două zile. Cu toate astea, Chance – singurul băiat din echipa noastră de trei persoane –, a insistat ca după cursuri să ne întâlnim în grădina Academiei. Vrea să punem la punct toate detaliile proiectului, deoarece intenționează să plece acasă peste weekend.
Adevărul e că între gustare și antrenamente, avem oricum o oră liberă, deci nu l-am refuzat.
Grădina Academiei era un paradis înflorat când am venit aici la sfârșitul lunii septembrie: tufele de flori zâmbeau razelor de soare, gardurile vii imitau un labirint sofisticat, cortinele verzi păstrau umbră pentru mesele și băncuțele permanent ocupate de studenți, iar cărările pavate cu piatră compozită ofereau un aspect modern clădirii din secolul trecut. Și mirosul, oh, mirosul dulce al florilor! Adoram să mă trezesc la ora șase dimineața doar pentru a-mi bea cafeaua aici, înainte de a mă pregăti de cursuri.
Acum însă, toate băncuțele și mesele sunt acoperite de fulgi albi, în ciuda eforturilor îngrijitorilor de a le curăța zilnic. Tufele și gardurile vii și-au pierdut frunzele, iar cărarea e ascunsă sub stratul subțire de zăpadă. Mirosul dezmierdat și-a schimbat esența, însă aș minții dacă aș spune că nu ador mireasma iernii. Într-o oarecare măsură, a rămas o priveliște de vis, e doar... diferit.
Chance și Sabina sunt deja în jurul unei măsuțe din grădină, îmbrăcați în tipica uniformă de iarnă a Academiei.
Trebuie să recunosc că, deși la început nu eram încântată de ideea uniformei obligatorii, am realizat că mă ajută să nu mai pierd vremea zilnic, gândindu-mă cu ce să mă îmbrac. Sigur, albastrul nu mă complimentează, dar din moment ce toată lumea este îmbrăcată identic, nu mă deranjează.
— Harlow, bine că ai venit! Chiar acum voiam să te sun, Sabina mă întâmpină încă dinainte să ajung lângă ei.
— Nu am întârziat! mă apăr, așezându-mă lângă ei.
Chance surâde și își scutură capul.
— Nu, dar Sabina îmi spunea despre direcția în care crede că ar trebui să ne îndreptăm cu proiectul. I-am demonstrat de ce greșește, iar acum e supărată pe mine, mă pune Chance la curent, determinând-o pe fata cu păr roșcat să-și rostească ochii.
