Capitolul II

23 3 0
                                    

A venit și cea de a doua zi de școală ,cam ploioasă și rece. M-am trezit într-un zgomot insuportabil. Era tata care încerca să repare mașina. M-am dus să îmi iau micul de jun și apoi să mă îndrept către școala. Tata încă încerca să repare mașina , așa că am ales să merg cu autobuzul. Am ajuns într-un sfârșit la școală . Când să intru pe poarta îl văd pe Edward venind către mine . Începuseră să îmi bată inima foarte tare și am luat-o la fugă.
Edward striga după mine ,,Kristen așteaptă-mă am să-ți spun ceva!"
L-am ignorat și am fugit de el în continuare.
Am ajuns la prima oră de curs, și Victoria era puțin îngrijorată  pentru ceea ce s-a întâmplat ieri. Eu încercam să o liniștesc și într-un final am reușit. Intră Edward pe ușa clasei. M-am simțit extrem de stânjenită.Acesta mi-a aruncat o privire indiferenta asezandu-se lângă mine pentru ca Vick a plecat de la ora de curs.
Inima începea sa îmi bata cu putere și simțeam ca nu mai am aer, însă acesta a zâmbit spunandu-mi :
- Kristen te-am supărat cu ceva? Mă întreba destul de îngrijorat.
,,Ce mă fac acum? Ce sa îi zic?''
- Ah, nu. Nu îți face griji sunt foarte bine.
- Pari puțin speriata, sigur nu ai pățit ceva? Acesta își pune mana peste a mea cautandu-i privirea .
Am început sa mă panichez dorind sa îl sarut cu pofta pentru ca mă simt oarecum atrasa de modul sau misterios, însă poate fii un criminal.
- Nu, este totul bine.
Astăzi a fost o zi mai ok la școala,pana a venit Edward către mine întrebându-mă dacă vrea să ieșim la o cafea. Din politețe am răspuns ,,sigur".
Ne-am dus la cea mai populară cafenea din New Orléans. Lui Edward i se schimbase dintr-odată privirea către mine , din una blândă și călduroasă la una rece și sinistra. Chiar nu înțelegeam de ce. În fine trecem peste asta. Când să ne ridicăm ca să plecam.Brusc am observat că ochii lui nu mai erau albastrul ala intens ,ci un roșu sângeriu.
-Edward porți lentile de contact ?
-Da Kristen.
Mi-a răspuns cam iritat. Ceea ce m-a pus puțin pe gânduri observând ca pielea lui începe sa fie din ce în ce mai palida.
Toate în mintea mea sunt încețoșate, adică un om mort în fata casei lui, piele palida, ochi schimbători, tip misterios..Oh nu, nu e ceea ce cred eu. Nu are acum nu poate fii un vampir.
Ne așezăm și comandam o cafea amândoi, încercând din răsputeri sa nu îl întreb însă gura mi-a luat-o pe dinainte :
- Edward poți fii sincer cu mine la această întrebare?
- Orice pentru tine Kristen. Acesta zambindu-mi
- Ești un vampir ? Îl întreb eu temătoare
Acesta își schimba imediat atitudinea trecând de la una vesela la una serioasa. Fiind foarte furios lasă niște mărunt pe masa apoi părăsește localul ca o furtuna, lasandu-ma cu multe semne de întrebare.M-am îndreapt spre casa, obosita pregatindu-ma sa dorm. Când mi-am întors privirea către geam era Edward așa ca am aprins lumina pentru a lămuri totul, însă acesta dispăruse, gandindu-mă ca am nevoie de multa odihna, concentrandu-ma pe un singur lucru.. vampirii.
A fost o zi lunga pentru un om atât de mic si sper sa repar tot ceea ce am distrus cu Edward.

Tinerii vampiriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum