Dezvăluirea Paranormalului

Capitolul I

După ce părinții mei au dispărut într-un mod misterios, eu am fost dus la un centru de plasament.Dupa ceva timp întrebările fără răspuns au început sa curgă in capul meu.
Așteptam sa vina ziua cea mare, ziua in care o sa împlinesc 18 ani și o sa pot pleca in sfârșit de aici pentru a putea afla ce s-a întâmplat cu părinții mei. Încerc sa adorm, dar cu foarte mare greu. Mă trezesc după un somn nu tocmai bun, iar domnul căruia ii aparținea căminul era in fata mea. Cu o voce grea și trista îmi spune:
-Alex, azi este ziua cea mare, ziua in care poți sa îți faci o viața noua și frumoasa.
Îmi înmânează un certificat de eliberare, iar in câteva minute mă cheamă in fata clădirii veche și îmi da o cheie, cheie de mașina.
-ia-o, e o moștenire de la părinți tai, zice el cu lacrimi in ochi.
Cheia era de la un Mustang, un Mustang din 67 , negru metalizat impecabil.
Mă urc in mașina care avea un interior din piele, piele albă imaculata și cu un casetofon foarte vechi care presupuneam eu ca merge cu casete și fără a mă mai uita înapoi calc accelerația și plec spre un apartament care aparținea părinților mei.
Am ajuns in apartament, era un apartament nu tocmai locuibil, totul era prăfuit și vechi, iar acolo se aflau o mulțime de lucruri ciudat:
Arme, cuțite, rute, așa ca m-am hotărât sa le studiez:
Am rămas uimit, părinții mei erau "vânători" și au scăpat lumea de monștrii pana când un cavaler al iadului le-a venit de hac.
-Visez, zic eu cu Voce tare, nu se poate așa ceva, și totuși dovezile sunt foarte clare.
Am citit mai multe despre acest "cavaler al iadului" și se pare ca de fapt era o ea, era foarte puternica din câte spuneau notițele părinților mei și părea ca se numea ORIAS.
Am luat mașina și echipamentul tatei și m-am dus la casa unde a avut loc lupta.
După ce am ajuns acolo am început sa investighez, totul părea in regula pana când o persoana de mărimea mea sare pe mine și mă trântește la podea.
Îmi pune lama rece la gât și cu un ton furios întreabă:
-Cine ești și ce cauți in casa aceasta ?
Ii răspund cu vocea tremurândă:
-Alex, Alex White.
După o fracțiune de secunda omul îndepărtează lama demne și spune:
-Alex, Chiar tu ești?Sunt unchiul tau Aaron, Te-am căutat peste tot, am crezut ca ORIAS a dat de tine și te-a terminat.
-Orias?întreb eu nedumerit, e demonul din notițele tatei, nu?
-Da, zice Aaron posomorât și începe sa îmi explice cum sta treaba cu acest cavaler al iadului.
După cateava minute de trăncăneală Aaron îmi spune:
-Alex, aici nu suntem in siguranța in "buncărul" oamenilor literelor va fi mult mai bine.
Ne urcam in mașini, iar după câteva ore de mers ajungem pe o pajiște.
Nedumerit întreb:
-Hei!De ce ne-am oprit in mijlocul pustietății ?
-Așa crezi tu, zice Aaron sarcastic.
Aaron începe sa rostească un fel de incantație, iar din pustiul pajiștei apare o clădire uriașă și foarte veche.
Pentru câteva momente am rămas înlemnit.
-Mergem azi?Zice Aaron nerăbdător sa-mi prezinte "buncărul".
-Tu ai construit asta, zic eu ?
AAron începe sa zâmbească puțin.
-nu, e o clădire de sute de ani, o moștenire de familie care de acum va fi și casa ta!
Am dus toate lucrurile părinților in noua mea casa și un ciocănit încet se aude in ușa:
-Asta va fi noua ta viața, Spune unchiul Aaron cu o voce trista.
-N-o sa fie chiar așa rau, zic eu.
-Pe parcurs o sa vezi, zice el impunător!
Dintr-o data un fel de alarma se aude din camera alăturată.
Aaron îmi arunca cheile mașinii și un fel de arma și striga cât poate de tare:
-Fugi și nu te uita înapoi!
După ce prind cheile și ies din buncăr norocul se pare ca nu era de partea mea.
In spatele meu se afla Orias, iar in fata mașina distrusă.
Nu aveam alta alternativa decât sa fug, deși îmi doream sa mă lupt cu ea.
Așa Ca am alergat cât am putut cu silueta aceea înfricoșătoare in spatele meu, pana ce am ajuns intr-un loc care semăna cu unul din notițele părinților mei.
Locul era perfect asemanator, un lucru lipsea, clădirea uriașă.
Atunci mi-am adus aminte cum unchiul Aaron a făcut sa apăra buncărul cu ajutorul unei incantații.
Am rostit aceeași incantație, iar clădirea uimitor de mare a apărut ca prin minune.
Nu mai aveam niciun lucru din ce aveam de la părinții mei, in afara de un cuțit destul de ciudat, deoarece restul lucrurilor se aflau in mașina distrusă de Orias.
Intru in buncăr, iar pe masa aflată in mijlocul camerei se afla o sticla de Jack Daniel's cu un pahar alăturat.
Am decis sa mă fac comod și sa gust din băutura extrem de rafinata care se afla in fata mea.
In Timp ce băutura curgea ușor in pahar, analizam locul care era asemenea celuilalt.
Se pare ca mă aflam in încăperea principala a buncarului care era plină de cărți.
Am început sa devin mai curios așa ca am luat un teanc de cărți si am început sa citesc.
Se pare ca acest Buncăr aparținea celor mai mari vânători din toate timpurile, Sam și Dean Winchester, majoritatea cărților erai scrise sau completate de cei doi vânători.
Am continuat sa citesc și am aflat multe lucruri depre creaturi și slăbiciunile acestora.
Am ajuns la o carte extrem de ciudata, era vorba despre toți regii iadului, iar actualul rege se părea a fi Crowley, un demon de răscruce ajuns sa fie cel mai bun rege al iadului.
Într-un colț al unei pagini se afla o incantație, incantație care îl aducea pe regele iadului la tine.
M-am gândit ca dacă regele era prieten cu vânătorii mă va ajuta sa scap de aceasta pacoste numita Orias l.
Ingredientele pentru incantație erau destul de greu de găsit, dar pana la urma am făcut rost de toate acestea.
Pun Ingredientele in bolul de lut și încep sa rostesc incantația l:
DAEMON ESTI SUBJECTO VOLUNTATI MEAE
In câteva secunde se aude un tunet puternic, iar o femeie cu par castaniu și ochi negri ca noaptea apare in fata mea.
-Credeam ca regele iadului este bărbat, dar astea-s doar detalii.
Mă analizează puțin și îmi spune pe un ton superior:
-Pămpălăul ala de Crowley nu avea stofa de rege, așa ca fa cunoștința cu noua regina a iadului, Hailss
-Ce dorește un simplu vânător de la regina iadului?zicea ea pe un ton înfricoșător.
-Cred ca ai auzit ca Orias s-a întors.
-Hă?Orias?Relicva aia a revenit ?
-Se pare ca da, și ar cam vrea sa ocupe iadul și sa distrugă omenirea, zic eu încrezător.
Hailss sta pe gânduri și dintr-o data izbucnește:
-Ahh...presupun ca vrei sa te ajut.. Mhmm, o sa te ajut, zice ea încruntată.
-O sa fie foarte greu având in vedere ca prima lama și semnul lui Cain s-au dus, zice Hailss dezamagita.
-Am citit despre asta, zic eu, dar mai exista o alternativa care nu e la fel de periculoasa.
-Mdeaaa...zice Hailss putin uimita, și care ar fi aia?
-Se numește "Lama Phoenix" este o lama făurită din oasele unei păsări Phoenix și poate fi activata doar de pana acesteia.
-Grozav, zice ea posomorata, de unde facem rost de aceasta arma?Si mai rau, de unde facem rost de pana acelei păsări?
-Problema nu e pana, arma nu am mai fost văzută de sute de mii de ani.
-Bun, o sa pun fiecare demon al meu sa caute in fiecare colțișor al lumii.
-Se pare ca o sa stau ceva timp pe aici, zice Hailss amuzata.
-Masa la care stăteam sa pare ca emite un fel de alarma.
-Grozav, zic eu, primul meu caz!
Alarma ne conducea spre Mexic, așa ca aveam foarte mult de mers.
-Hailss pregătește-te, mergem in Mexic!
Merg in garajul buncarului, era un loc întunecat și mare, apăs intrerupatorul, iar camera gigantica se luminează instant.
In colțul încăperii se afla o mașina acoperită cu o prelata albă prafuita, ridic prelata, iar sub ea se afla o mașina asemănătoare cu cea distrusă de Orias.
Nu mai stau pe gânduri și imediat urc in ea și pornesc in drum spre Mexic cu regina iadului alături de mine.
după ore bune de meres ajungem in Mexic și am început sa investigăm.
Am ajuns la casa victimei și o femeie trista și cu o privire întunecată privea pe fereastra casei.
Am început sa punem o serie de întrebări, iar femeia ne-a dat ruta exactă către locul faptei.
Locul faptei era o pădure, o pădure cu copaci înalți și cu forme încovoiate și ciudate.
Pădurea era întunecată cu un pământ moale in care îți rămâneau ghetele înfipte.
Cu toate ca era înfricoșătoare sunetele de animale o făceau și mai infricosatoare.
Câțiva dintre copacii pr lângă care treceam aveau urme, urme adânci de gheare.
Pentru un momentan mi-am schimbat părerea despre ce căutam.Wendingoul se părea a fi un vârcolac.
Ne-am întors la motelul unde ne cazasem și am început sa ne pregătim armele, lame de argint pentru vârcolac si benzina in caz ca monstrul ar fi un wendingo.
Armele erau pregătite, am început, iar căutările deoarece nu mai puteam permite ca încă o persoana sa fie ucisă.
Ceva totuși era ciudat, de ce cadavrului nu ii lipsea inima?
Ceva putred era la mijloc, dar încă nu știam ce.
Sa fie oare un hibrid?Intreb eu mirat.
Hailss este nedumerită de vorbele mele, așa ca începe și ea sa se implice.
După mult timp de absenta Hailss revine in Motelul unde eram cazați.
Hailss se răsteste la mine cu o voce impunătoare:
-idiotule, e un hibrid foarte periculos, va fu foarte greu de ucis.
-Mai încet, zic eu nervos, nu trebuie sa te comporți așa, nu va fi nici primul hibrid nici ultimul care nu va fi așa ușor de învins.
-cum se poate ucide acest "hibrid"?
-Un os de călugăr sfintit, zice Hailss cu un zâmbet macabru pe fata.
-Grozav...de unde putem face noi rost de un os de călugăr Sfințit?Zic eu dezamăgit.
-Ha..nu-ti face griji, mă ocup eu de asta.
Hailss dispare, iar eu sunt nevoit sa aștept in aceeași camera de motel răcoritoare și întunecată.
Timpul trecea, iar Hailss parca nu mai venea.
Între timp alarma telefonului meu se declanșase, din păcate Hibridul făcuse încă o victima.
Iau cheile mașinii și pornesc spre locuit faptei.
Fapta se petrecuse cam la câteva sute de metrii de primul atac.Eram in aceeași pădure, la fel ca prima data, dar acum avea un aspect mult mai infricosator.
Aceleași urme de gheare se aflau in fata mea.
Polițiștii anchetau primul caz de ceva timp, dar s-au dat bătuți crezând ca un animal sălbatic își face de cap prin partea asta de pădure.
Degeaba Hailss se chinuia sa caute arma dacă ascunzătoarea hibridului nu era descoperită.
Stand in pădure și analizând locul am observat o serie de urme.
Am pornit după urme pana când am ajuns la o peștera, o peștera întunecată și foarte mare.
Peștera se afla la câțiva km de locul faptei, deci practic eram singur.
Am aprins o torță care se afla pe peretele peșterii și am început sa străbat peștera.
Dinte-o data un raget puternic se aude, iar un vânt rece bate și îmi stinge torța.
Se pare ca Hibridul era aproape.
Ceva imens de pe tavanul peșterii se arunca pe mine și mă tranteste la pământ.
Încerc sa lupt, dar in zadar, aceasta monstruozitate era mai puternica decât mine.
Sfârșitul meu era aproape, dar in acel moment regina iadului își arată adevarata putere.
Îndepărtează Hibridul de pe mine și ii înfige osul de călugăr Sfințit direct in inima.
-Ce te-ai face fără mine? Zice Hailss mândra de faptele ei.
-Îți mulțumesc, dar se putea sa vii si mai repede, zic eu cu un zâmbet pe fata.
-Trebuie sa curățăm "mizeria", zic eu, iar in momentul acela Hailss dispare ca prin minune.
Curat mizeria, îngrop cadavrul, iar apoi pornesc spre camera de motel.
Ajung la motel și mă arunc in pat.
-Mulțumesc de ajutor, zic eu posomorât.
-Ha, pentru nimic, zice Hailss distrata.
Primul meu caz nu a fost așa cum credeam, dacă Hailss nu acționa la timp acum eram deja in iad.
Stand în patul inconfortabil mă gândeam doar la ce mi se întâmplase azi și atunci cuvintele unchiului Aaron mi-au venit in minte "viața de vânător nu e așa ușoară cum pare", iar in momentul acela am realizat ca a avut dreptate.
In timp ce eu încercam sa mă relaxez in acel pat mizerabil, Hailss izbucnește dintr-o data :
-Am găsit! Zice ea entuziasmata.
-Ce ai găsit? Întreb eu ridicându-mă din lat.
-Lama,Lama Phoenix , e intr-un vulcan din apropierea noastră.
-Grozav, zic eu cu un zâmbet nespus, sa mergem după ea, ce mai așteptam ! -Stai puțin Superman, zice Hailss, se pare ca vulcanul e păzit de doi Minotauri foarte puternici și nu as vrea sa am de atace cu ei.
Mă trântesc din nou in pat după dezamăgirea anterioară și uitându-mă la tavan am început sa m gândesc la un plan pentru a obține Lama Phoenix.
Timpul trecea, iar gândurile mele erau din ce in ce mai încurcate.
Mă ridic din par și încep sa mă plimb dintr-o parte in alta a camerei .
Dintr-o data m-am oprit și am țipat:
-Asta-i!
Hailss tresare și se rasteste la mine:
-Ce ai omule, ai înnebunit ?
-Nu, nu, doar ca am găsit un plan!
-Da, zice ea mirata, și care ar fi acela ?
-Am citit intr-o carte despre "Kava", o planta rară care poate sa adoarmă minotaurii penteu o ora.
-Perfect, zice Hailss, se ajuns penteu a lua Lama.
-Dar de unde facem rost de aceasta Kava, întreabă Hailss.
-Avem noroc, zic eu fericit, se găsește prin părțile astea de păduri, n-avem decât sa mergem s-o căutam.
Pădurea se afla la câțiva km de motel, exact pe unde am rezolvat cazul.
N-am mai stat pe gânduri, am luat cheile mașinii și am plecat.
După un drum aparent scurt am ajuns in pădure, amnlasat mașina in afara ei și am intrat.
Pădurea parca nu mai era așa înspăimântătoare, dar era la fel de mare.
-Planta rară, pădure mare, ce rezulta?Acul in carul cu fan, zic eu puțin nervos.
Mergând prin pădure drumurile se despart, așa ca am hotărât sa luam fiecare un drum.
-Sa ai grija, zice Hailss aparent îngrijorată.
-O sa am, zic eu puțin amuzat de situație.
Acum ca eram singur fiorii încep ușor, ușor sa apăra.
Planta se găsea lângă rădăcina copacilor, iar eu am încercat sa fiu cât mai atent posibil pentru a nu rata nicio rădăcina.
Drumul și căutarea erau obositoare așa ca am hotărât sa iau o pauza la trunchiul unui copac.
Ce sa vezi, mă așezasem pe ceva, ceva ce părea a fi o bucata din planta.
Norocul se pare ca era de partea mea.
Alergam in gravă când dintr-o data pământul s-a lăsat și am început sa cad in gol.
Instant am început sa tip și sa tin planta cât de strâns puteam.
Am aterizat pe ceva ce părea a fi o trambulina intr-un fel de tunel.
Tunelul era luminat de torțe și ceva ce păreau a fi inscripții asemănătoare cu cele ale Lamei.
-Se poate oare sa fie un tunel spre lama?Zic eu cu voce tare.
Așa ca m-am scuturat de praf și am pornit după torțe in tunel.
Tunelul era destul de lung și macabru, având capete de animale la distante de 5 metri.
Pana la urma i-am dat de capăt și am ajuns la o ușa, o ușa care ducea la lama, credeam eu.
Deschid ușa repezit și mă opresc exact la fix, un pas greșit și puteam fu prăjit debloca fierbinte a vulcanului.
Pe partea cealaltă a vulcanului se afla adevarata ușa care ducea spre lama, așa ca trebuia sa traversez vulcanul.
-Grozav, zic eu, asta-mi mai trebuia, sa traversez un vulcan activ.
Mi-am făcut curaj și am început ușor, ușor sa traversez vulcanul.
Mergeam cu mare teama, iar dintr-o data rocile pe care călcăm s-au surpat.
Încă o căzătura, încă o salvare făcută de Hailss.
-Lucrezi rapid, zic eu fericit.
-Ti-am zis ca nu ai ce sa te faci fără mine!
-Mdea..puteam sa mă salvez și singur, zic eu orgolios.
-Ok, hai sa lăsam certurile acum, sa mergem sa luam lama.
Mă lasă cu mare grija jos, iar eu zic:
-Frumos zbor, la clasa intai nu aveți bilete?
Hailss îmi arunca o privire înfricoșătoare și îmi zice:
-Tu nu ai de găsit ceva ?
eram in fata ușii masive de Fier in spatele căreia se afla faimoasa Lama Phoenix .