Dezvăluirea Paranormalului

Capitolul II

Usa era bine păzită împotriva îngerilor și a demonilor, dar nu și împotriva oamenilor.
Așa ca mi-am făcut curaj și am împins cu putere ușa imensa, iar aceasta s-a deschis.
-Ha? Așa de ușor, zice Hailss repezindu-se înăuntru.
Nu apuca bine sa calce pragul ușii Și este aruncată cât colo.
-Nu se poate, zice ea nervoasa, nu doar ușa e păzită bine, ci și încăperea.
-Va trebui sa te duci singur Alex, îmi pare extrem de rau ca nu te pot ajuta si aici, zice Hailss trista.
-Mă descurc, nu-ti face griji, ii zic eu cu teama-n ochi.
Trec pragul ușii, iar in fata mea se afla Lama.
Era diferită de orice cuțit văzut de mine in cărți sau in realitate.
Am ajuns in fata lamei și am ridicat capacul seifului din sticla și am luat-o in mâna.
Nu avea nicio puterea fără pana unei păsări Phoenix, așa ca m-am întors la Hailss cu Arma in mâna și înainte de sincere sa vorbesc mă întrerupe:
-Ai uitat cumva asta, zice Hailss fluturând pana Phoenix in mâna.
Se părea ca Hailss era mereu cu in pas înainte, având încredere ca mă salvase de atâtea ori și acum adusese și pana păsării Phoenix.
-Ești fenomenală, zic eu uimit.
Iau pana de la Hailss și o introduc in locul marcat de pe lama.
Imediat ce am atins pana de lama am simțit, am simțit puterea uriașă care zăcea înăuntrul lamei de sute de mii de ani.
Am simțit in momentul acela ca eu și lama suntem uniți pe viața.
-Sa mergem sa terminam un Cavaler al Iadului, zic eu entuziasmat.
Ieșim cât mai repede din vulcan și ne îndreptam spre mașina.
Când eram in apropierea mașinii ce sa vezi, cei doi minotauri care se aflau la vulcan apar in fata noastră.
-Asta-i ocazia sa încerc Scumpetea asta, zic eu cu un zâmbet hain pe fata.
Iar atunci lupta apriga începe între mine și cei doi minotauri înfricoșători.
-Hmm, puternica arma, zice Hailss puțin îngrijorată.
După o lupta îndelungată cei doi minotauri au fost făcuți bucatele.
-Nu mai sunteți așa duri acum, zic eu sarcastic.
-Hailss ai văzut, ai văzut asta?Arma asta e bestială, as vrea sa o văd pe Orias cum o sa îmi facă fata acum.
Ne-am urcat in mașina și am început sa conduc spre casa, muzica rock se auzea ușor și liniștitor in boxele mașinii vechi.
Hailss se uita intr-un mod ciudat la mine și atunci ii zic:
-Ce-i, de ce te uiți așa la mine ?
-Nu-i nimic, doar ca ești mult mai drăguț ca de obicei, îmi zice ea oarecum timida.
-Foarte ciudat, îmi zic eu in gând, oare e de bine ce se întâmpla?
-Mulțumesc, ii zic eu lui Hailss, dar totuși, încetează!
Am continuat drumul spre buncăr, iar tot drumul amandoi am fost foarte tăcuți.
Ajunși la buncăr după câteva ore bune de mers, ne așezăm la masa și ne turnam puțin whiskey in paharele cristaline, iar Hailss spune:
-E important sa înveți sa controlezi arma, nu sa te controleze ea pe tine!
-Mă descurc, zic eu orgolios.
Tot ce mai aveam de făcut era sa o găsim pe Orias, un lucru nu prea greu de făcut având in vedere daunele lăsate in urma.
Eram agitat, simteam nevoia sa ucid ceva, oare era de la arma?Imi zic eu in gând.Nu se poate, e doar dorința arzătoare de a o omorî pe Orias.
Mă plimb prin buncăr pentru a mă liniști și tot plimbându-mă dau peste o camera, o camera care era in colțul încăperii, cam ultima camera de pe holul unde se aflau camerele noastre.
Încerc clanța, dar in zadar, așa ca împing tare in ea și se deschide forțat.
-Hailss, Vino pana aici, uite ce-am găsit!
Era o camera cu tot felul de arme care mai de care mai ciudate, se pare ca aici se afla și "Prima sabie", făcută bucatele.
Fiecare arma avea un bilețel cu o descriere, dar o arma lipsea, era chiar Lama Phoenix, am citit descrierea de pe bilețelul acesteia și un scris mic se afla in stânga foiței.
"Lama poate pune stăpânire pe cel ce o folosește doar dacă, acesta o va folosi in scopuri nenobile"
-Trebuie sa ai grija Alex, zice Hailss puțin speriata.
-O sa am grija, tocmai de asta după ce vom termina cu Orias, lama va ajunge la locul ei, zic eu.
-E cel mai corect așa, zice Hailss liniștita.
Analizând armele, dintr-o data alarma telefonului se declanșează.
-Asta e, zic eu nerăbdător.
-A apărut, întreabă Hailss puțin nedumerită .
-E la câțiva km de noi, a făcut o mare greșeala ca a ieșit din ascunzătoare.
Nu trebuia sa pierdem timpul, așa ca Hailss ne teleporteaza din locul de unde venea semnalul și așteptam ca Orias sa apăra de undeva.
Locul era destul de sinistru, era in apropierea unei păduri întunecat și un munte uriaș paralel cu aceast.
-Ieși afara, relicva umblătoare, zice Hailss cu tupeu.
Și atunci din întunericul pădurii se aude:
-Îndrăznești sa mi te adresezi mie așa, demon de mâna a doua, zice Orias înfuriată.
-Mhm, cine se crede relicva asta, zice Hailss distrata, știi ca o ai in fata pe unica regina a iadului?
-Ha, puțin îmi pasa, același demon de mâna a doua rămâi, zice Orias.
Hailss îmi trage o privire care probabil era un semnal de atac, n-am mai stat pe gânduri și am încercat sa o rapun.
Incercasem deja arma, așa ca am crezut ca o sa pot sa o rapun pe Orias la fel de ușor ca pe minotauri, dar m-am înșelat.
Lupta a fost foarte îndelungată, iar niciunul dintre noi nu făcea nicio greșeala.
Am aruncat cuțitul pe care îl aveam la brâu, iar in momentul acela când s-a ferit am prins-o la pământ cu garda jos.
-Cruta-mă, zice Orias, și vom conduce împreuna
iadul, o sa poți sa ai tot ce vrei tu!
Nu am mai stat pe gânduri și i-am înfipt Lama Phoenix direct in inima.
Nu-mi venea sa cred, monstrul care mi-a ucis părinții era terminat.
-Hailss, in sfârșit am terminat-o!
-Ai făcut o treaba foarte buna, zice Hailss mândra.
-Se pare ca totuși îmi place pe pământ mai mult decât in iad, o sa rămân cu tine și o sa rezolvam cazuri împreuna !
-Presupun ca nu o sa rămâi pe pământ doar pentru cazuri, zic eu.
-Poftim, zice Hailss revoltata.
-A, nimic, nimic, vorbeam singur.
Pana la urma am fost de acord ca Hailss sa rămână cu mine și am plecat amandoi învingători in drum spre buncăr.
Ajunși acolo doua persoane se aflau la masa din mijlocul încăperii.
Speriat iau pistolul și strig:
-Cine sunteți și ce căutați aici?
-Alex, suntem noi, părinții tai!
In momentul acela când am auzit glasul lor genunchii mi s-au înmuiat și mai ca era sa cad in fata lor.
-Cum se poate așa ceva, întreb eu.
-Se pare ca după ce ai distrus-o pe Orias cușca in care ne ținea închiși s-a sfărâmat .
-De fapt noi nu am decedat, era doar o acoperire sa nu ne cauți, sa nu te punem in pericol.
Am stat de vorba mai mult cu părinții mei și cu Hailss care a fost bine primită de ei, chiar dacă era un demon plin de sine.
-Se pare ca de acum vom rezolva cazuri toți patru împreuna, zic eu fericit ca in sfârșit părinții mei sunt lângă mine .