Dezvăluirea Paranormalului

Capitolul III

După discuțiile obositoare am decis ca este momentul sa mergem fiecare in camera lui pentru a ne odihni.
Urcam scările și fiecare dintre noi intra in camere.
-Parca acum buncărul e altfel fiind și ei aici, zic eu gândindu-mă la toate cele petrecute.
Mă arunc in patul meu moale și încerc sa adorm, dar in zadar.
Mă uit la ceas, ora 00:00, eram agitat și nu știam de ce încă nu-s in lumea viselor.
Ma întorc pe partea cealaltă a patului, trag pătura pe mine și închid ochii.
Pentru un moment am fost relaxat pana când bătăi repetitive și supărătoare se aud in ușa buncarului.
Mă ridic din pat, mă uit la ceas, 00:10 :
-Oare cine poate sa fie la ora asta, zic eu, și cine ar putea sa știe de acest buncăr.
Îmi iau pistolul și mă îndrept spre ușa, trebuia sa cobor scările camerei apoi sa urc scarile care duceau la ușa de la ieșire.
Parca oboseala mă cuprindea tocmai acum și pe holul dintre scări din neatenție mă împiedic de firele de pe podea și mă întind pe burta in fata lui Hailss.
-De ce ești treaza la ora asta, ii zic eu întins pe jos.
-Mi-era foame, zice Hailss somnoroasa.
-Și nu ai auzit bătăile in ușa, o întreb eu pe Hailss
-Sincer, te simpatizez, zice Hailss, dar cred ca ai luat-o razna!
Probabil mintea îmi juca feste din cauza oboselii, dar nu cred ca eram chiar atât de obosit încât sa aud bătăi in ușa buncarului.
-Du-te-n pat, zice Hailss autoritara.
Mă uit la ea, îmi arunca o privire serioasă, mă ridic de jos și mă îndrept spre patul meu confortabil.
Într-un interval foarte scurt de timp adorm, iar dintr-o data telefonul se aude sunând.
Mă ridic pe marginea patului și iau telefonul:
-Număr privat, zic eu nedumerit.
-Alo?
-A..aaa...ajutor!
O voce familiara se auzea din telefon, iar fiorii incepeau sa mă cuprindă.
Am încercat sa recepționez semnalul telefonului, dar se părea a fi din "alta lume".
Acest apel mă pune pe gânduri și somnul îmi trece imediat, o trezesc pe Hailss și ii zic:
-Îmbracă-te, avem treaba!
Nedumerită se ridica și îmi zice:
-Ce ai omule, ai luat-o razna?
-Am primit un apel, de pe alta lume, se poate sa fie unchiul Aaron, așa ca nu mai lenevi și sa trecem la treaba !
Am început sa cercetam puțin și pana la urma am interceptat semnalul apelului, era doar la câțiva km de noi de data aceasta.
-Hailss, ia cheile și hai sa plecam, zic eu agitat!
Părinții mei încă dormeau, dar nu am avut de gând sa-i trezesc, era treaba mea și a lui Hailss .
Urc scările buncarului, apăs clanța, iar atunci o voce autoritara se aude:
-Unde crezi ca te duci domnișorule?Zice mama de lângă mine.
-Avem un caz, se poște sa-l fi găsit pe unchiul Aaron!
-Venim și noi!
-Nu, zic eu, e periculos, nu vreau sa va mai pierd încă o data!
-Hai totuși sa vorbim, zic eu, și mama se da puțin înapoi, iar in momentul acela închid ușa și apăs butonul de securizare de pe partea cealaltă a buncarului.
Se auzeau bătăi din interiorul buncarului, dar nu mai aveam timp de pierdut așa ca am plecat fără a mă uita înapoi.
-Nu trebuia sa faci asta, zice Hailss puțin dezamagita, poate chiar ne-ar fi putut fi de ajutor.
-Hailss, e prea periculos, zic eu încruntat.
Ne urcam in mașina, învârt cheia in contact și pornim spre locația de unde venea semnalul.
După 15 minute de condus ajungem intr-un fel de sat părăsit, cu multe case vechi care stăteau sa cada.
-Oare unchiul Aaron se afla pe aici, zic eu puțin nedumerit .
-Mă uit eu, zice Hailss, poate e ceva periculos pentru tine acolo .
-Nu, mai bine ne despartim, zic eu autoritar.
Satul părea a fi destul de Ok, majoritatea caselor erau goale, pe partea mea de oraș rămăsese doar un bar de investigat așa ca îmi fac curaj și pana la urma intru.
-Oare Hailss se descurca mai bine, întreb eu cu voce tare.
Intrasem in bar, totul era obișnuit pana când niște bătăi se aud din bucătăria barului.
Intru im Bucătărie înarmat și după ce fac doi pași incep sa cad in gol.
Mai trăisem senzația asta de câteva ori, deja îmi era familiara.
După câteva minute de cădere in gol, ajung intr-o pădure lângă un rau.
O voce groasa și răgușită se aude de nicăieri:
-Bun venit in purgatoriu, sper sa supraviețuiești, iar un raset malefic se răsuna in toată pădurea.
Lângă lacul de alături se părea a fi o arma ca un cuțit.
-Mi-ar prinde bine, zic eu.
Așa ca mă duc sa o iau, iar din tufișurile învecinate sare un fel de animal gigantic.
Reușesc sa dau animalul de pe mine ca prin minune și alerg spre cuțit cât mă tin picioarele.
Acesta mă prinde din urma, dar spre norocul meu cuțitul era deja la mine.
Ma întorc rapid și ii tai gâtul, se părea a fi mort.
In următoarele clipe o șterg din locul acela și încerc sa mă urc intr-un copac extrem de mare.
-Ar fi bun pentru un ascunziș pana scap de aici, zic eu încântat.
Îmi fac un pat improvizat din frunze, iar apoi plec in Căutare de ceva de mâncare deoarece era prea întuneric pentru a încerca sa cap de aici, și șansele mele de supraviețuire ar fi fost mult mai mici.
Mă dau jos din copac și încep sa investighez împrejurimile.
Mergând foarte atent dintr-o data ceva mă cuprinde in brațe:
-Ce bine ca ești in viața!
Se părea a fi Hailss, acum mă simteam mult mai in siguranța fiind și regina iadului cu mine.
-Trebuie sa plecam de aici, zice Hailss speriata.
Atunci o întreb:
-Ce este acest purgatoriu, am citit despre el, dar nu așa multe ?
-Aici sunt toate sufletele celor mai rai monștrii aruncate toate intr-un loc, aici cel mai puternic Supraviețuiește.
In acel moment mă fac palid și zic:
-Trebuie sa scăpăm cât mai repede de aici!
Pornim in căutarea unei ieșiri și mergând prin purgatoriu mai vigilenți ca niciodată la câțiva metri in fata noastră se afla o silueta, o silueta de statura mică ce părea a fi un om normal, atunci o apuc pe Hailss de mâna și ii zic:
-Oprește-te!Poate e ceva periculos, zic eu.
-Da?Zice Hailss orgolioasa, ai uitat cine sunt eu?
Atunci furioasa se îndreaptă spre acea silueta și in următoarea secunda scoate o sabie de la cureaua pantalonilor și o infige in spatele acelei siluete.
Nedumerit mă apropii de ea și o întreb:
-Ce mama dracu' e cu tine?Putea fi un om nevinovat!
-Păcat ca era doar momeala, zice ea dezamagita.
Era un manechin făcut din frunze și pământ, nu puteam fi mai fraieri de atât, mă gândesc eu puțin speriat.
-Ai grija, tipa Hailss și se arunca peste mine, vezi dacă nu ești atent?Acum puteai fi in iad !
O Săgeata venită de nicăieri era sa mă trimită in lumea viselor pentru totdeauna, Hailss chiar si-a riscat viața pentru mine, iar.
-Nu suntem in siguranța aici, zice ea mai speriata decât atunci când am ajuns.
Încercam sa o luam la fuga, dar tragedia se produce din nou.
Șapte matahale ne înconjoară și ne leagă fedeleș cu un fel de funie fermecată, încercam sa scăpăm, dar in zadar, pana și puterile lui Hailss sunt prea mici pentru a scapă de funie.
Stand legat acolo îmi aduc aminte de cuțitul pe care l-am găsit când am ajuns aici, părea destul de special, mă gândeam ca puteam sa tai frânghiile cu el.