Summer days

CAP XXXIII

În seara asta am dezamăgit două persoane, pe Lenne, care avea încredere în mine, iar cealaltă persoană sunt eu.Aveam reproşuri pentru ce-i făcusem lui Lenne, şi totul mulţumită lui Bridget.

Ziua 15

M-am trezit sperând că lui Lenne i-a trecut supărarea şi vom putea discuta.Am mers în camera ei, dar nu era acolo.

-Lenne! am strigat de la etaj, dar nu am primit răspuns.Poate e la alergat, dar în momentul acela am auzit un zgomot care venea din bucătărie.Am mers spre bucătărie, un lucru era sigur că Lenne e în bucătărie.

-Aici erai.... De ce nu mi-ai răspuns când te-am stigat? spun ridicând o sprânceană.Mi-a aruncat o scurtă privire, dar nu s-a obosit să-mi răspundă.

-Lenne!M-ai auzit?Te-am întrebat ceva!

-Şi sunt obligată să-ţi răspund!? spune Lenne

-Aşa ar fi politicos.

-Cine vorbeşte de politeţe...

-Ce vrei să spui?Încă eşti supărată?

Am privit-o continuu, dar ea ignora contactul vizual cu mine.

-Lenne?Ai degând să răspunzi?

S-a ridicat de la masă, şi-a pus farfuria în chiuvetă şi a ieşit pe uşă.

Am terminta şi eu de mâncat, şi am mers să vorbesc cu ea, dinou.Sper să mă asculte de data asta.

Spre norocul meu am găsit-o pe balcon vorbind la telefon.

-Trebuie să mă asculţi! spun venind spre ea.

-Am văzut!O scenă perfectă. răspunde ea, dar nu mie, ci probabil lui Amelia.

-Lenne!Pot să vorbesc cu tine? dar ea îmi întinse palma în faţă, semn să mă opresc din vorbit.Ce dificilă e fata asta..Am aşteptat să termine, dar conversaţia părea că nu se va termina prea curând.

-Lenne vrei să închizi telefonul şi să mă asculţi?

Se uită la mine într-un fel urât, oprindu-se pentru o clipă din vorbit.

-Mă scuzii..Sunt într-o discuţie destul de importantă. zice iar apoi duce dinou telefonul la ureche.Eu consider că discuţia mea cu ea e mult mai importantă, aşa că i-am luat telefonul din mână.

-Ce faci! izbugneşte ea.

-A vorbit destul, acum e rândul meu să vorbesc cu tine!

-Eu nu vreu să vorbesc tine! se revoltă ea , dă-mi telefonul!

-Nu!Vorbim şi după vedem dacă îl primeşti!

-E telefonul meu, Brandon!

-Acum nu mai e!Să mă anunţi când vrei să vorbim, te voi aştepta în camera mea.

Am plecat liniştit pe coridorul care ducea la camera mea.Dar Lenne mi-o i-a înainte.Se pare că s-a răzgândit.Sunt aproape de uşă, când Lenne iese din camera, cu ceva ce ducea a fi consola mea.

-Dacă aşa vrei să jucăm! spune ea şi fuge pe scări cu consola mea în mână.

-Stai! spun când observ că chiar era consola mea de jocuri.

Dar ea a continuat să fugă.Am alergat şi eu după ea, iar toată fuga asta ne-a adus în faţa porţii, respectiv pe marginea drumului.

-Gata Lenne, nu mai ai unde fugii acum.

-Ce tot spui!Nu vezi ce lung e drumul?

-Okay, ai dreptate.Hai să facem aşa, tu îmi dai consola iar eu îţi dau telefonul.

-Bine!Lasă-mi telefonul, pe iarbă lângă poartă, iar eu îţi las consola aici, lângă cutia poştală.

M-am aplecat uşor, şi am aşezat telefonul unde mi-a zis.Am urmărit-o să văd dacă face acelaşi lucru.

-Acum Brandon, dute 3 paşi în spate.

Am ascultat-o şi de data asta, spre binele meu.Se apropie de mine foarte puţin, iar apoi zice.

-Start!

Am mers să-mi iau repede consola, iar ea şi-a luat telefonul, şi a alergat spre acasă.Consola era bine, deci puteam sta liniştit .M-am apropiat de casă, iar la unul dintre ferestre e Lenne, care îmi zâmbea şiret.Sigur a pus ce va la cale.