Am încercat să par normală,fără să mă holbez și eu la el.Si am plecat.
Cu toate că nu știam coreeana foarte bine,am reușit să găsesc facultatea și apartamentul.Mi-am luat programul de la facultate și am decis să mă duc acasă ca să mă odihnesc.
În parcul din fața blocului,pe o bancă,stătea băiatul de la aeroport.M-am uitat mai bine și fața lui era plină de lacrimi.M-am dus la el,nu puteam să-l las așa.
"Hei,hei,ce s-a întâmplat?"
"Părinții mei,...Nu mai am unde să mă duc..."
"Oh,îmi pare rău...Cum te numești?"
"Min Yoongi , dar spune-mi Suga"
"Ok,Suga,eu sunt...."
Din senin m-a sărutat.Sunt confuză,chiar foarte confuză.
"De ce..?"
"Îmi pare rău...Am crezut că o să mă simt mai bine..."
"Am să trec cu privirea peste asta...Tu spune-mi dacă ai nevoie de ceva." am încercat să par drăguță
"De o casă"
"Apartamentul meu are 2 dormitoare.Nu mă deranjeaza cu nimic un coleg de apartament." chiar nu puteam să-i zic altceva???
"Ok,cât trebuie să platesc?"
"Asta vedem noi.Apropo,ești la facultate?"
"Da,la cea din apropiere,de muzică"
"Chiar?Și eu.Îți place muzica?"
"Datorită muzicii sunt încă în viață.Muzica m-a ajutat să mă calmez în cele mai grele situatii..."
"Oh"
•
•
•
Am urcat.Primul lucru pe care l-a făcut când am ajuns a fost că s-a întins pe canapeaua din living și a adormit mai repede decât mă puteam gandi.Dar e ok,înțeleg,căci și eu fac la fel.
"Se pare că nu-s singura care face asta" mi-am spus eu,fără să-mi dau seama că am spus-o cu voce tare
"Da , da" mi-a răspuns
Am fredonat o parte dintr-o melodie apoi,Suga s-a ridicat ,mi-a zâmbit și a continuat luandu-ma de mână.Mână lui era încă rece...
Vreau păreri^^
