Iubirea săltăreață

Accidentul

Sfarsitul saptamanii, cea mai buna zi pentru elevi. Matrezisem cu o stare de fericire fiindca e vineri, dar tot am avut presimtirea ca ceva se v-a intampla, dar incercam sa scap de presimtirea asta "falsa". Ma pregateam sa merg la scoala, dar inainte am aruncat o privire pe orar si observ ca nu avem ora de sport. si ca sunt pana la 2. Observ ca am ore destul de usoare. Ma duc linistit pe drum spre scoala. Cand am ajuns in fata scolii am observat ca nu am emblema cu care puteam sa intru. M-am dus cu speranta ca nu e nimeni sa ma verifice. Observ ca nu e nimeni asa ca ma duc linistit. Este ora 7:58 asa ca fug spre clasa mai ceva ca Usain Bolt fiindca prima ora era fizica si nu am vrut sa intarziu. Am ajuns la fix. Exact cand m-am pus pe scaun a intrat profesorul de fizica. Ora trecuse din ce in ce mai greu. Venise pauza si pe cand sa ies afara vad ca apare doamna diriginta. Imi zice ca eu si ceilalti selectati pentru echipa sa mergem in sala. Noi ne ducem fara stres, cel putin eu. Ajungem in sala si vedem ceva echipamente pe masa. Fiecare dintre noi primim echipamentele cu un numar anume. Eu am numarul 5. Ciudat e ca eu m-am nascut pe data de 5. Oricum nu asta conta ci faptul ca sunt in echipa scolii. Este o veste foarte buna pentru o zi de vineri. Dupa ce primi echipamentele ne ducem spre clasa fara sa ne dam seama ca s-a sunat si ca avem matematica. Ajungem in clasa si observam ca profesoara este deja in clasa si tocmai incepea sa faca prezenta. de doua ori am ajuns la fix. Ziua asta este din ce in ce mai suspecta. Pacat ca Angel nu a venit la scoala. Eu am stat toata ziua singur. Se suna de pauza si apoi stau in banca caci nu amce face. Stau asa mai ingandurat si apoi vad ca vine Kira spre mine dar eu continui sa stau asa. Se opreste chiar langa mine. Eu nici nu o bag in seama. Se uita la mine de parca as fii un gunoi, asa cu o scarba in ochi ma priveste. Dintr-o data ma ridic din banca si ma duc pe hol numai sa nu stea in preajma mea. Ies pe usa si ma duc la un calorifer si stau si ma uit pe facebook. ma uit in jur si vad ca nu e aici. arunc o privire spre usa iar vad ca ea sta la caloriferul din clasa si se preface ca sta si ea pe facebook cand defapt cand nu ma uit eu la ea se uita ea la mine. Dar cum si ea ma trateaza ca pe un nimic si eu pot face asta. Vad ca imediat se suna de ora asa ca ma duc in banca mea si observ ca ea se pune langa mine. Imi venea sa imi dau doua palmi din alea care le simt mult si bine dar am decis sa nu fac asta. Ma pun jos la locul meu si am incercat sa nici nu o bag in seama. aveam ora de desen. Domnul profesor a zis ca putem povesti in liniste si puteam sta pe telefoane. Ea tot incerca sa imi capteze atentia cu chestii precum dandu-mi mesaje cu poze haioase sau tot intrebandu-ma lucruri total random. La cateva intrebari i-am raspuns dar in rest am ignorat-o. Asta s-a intamplat in restul orelor. Am ignorat-o dar din cand in cand am bagat-o in seama sa nu par chiar un nesimtit. Dupa ore eu ma duc linistit spre casa iar Kira vine dupa mine, ma prinde de mana si ma intoarce iar ghici ce: ma imbratiseaza. I-am raspuns la imbratisare fara sa vreau iar dupa ne-am dus pe drumuri diferite ma holbez la ea iar vad ca unul fuge tare si accidental o impinge pe drum si vine masina. Am fugit cat de repede am putut ca sa o ajut. Am ajuns langa ea dar nu am putut sa o ridic la timp asa ca o imping inapoi pe trotuar dar pentru mine era prea tarziu si am fost lovit de masina foarte tare. Kira se uita la mine cum sunt daramat de masina si cum sunt acolo intins pe jos lovit grav si incepe sa planga.