Iubirea săltăreață

"Never should've trust you"

Trecusera doua saptamani fericite. Incercam sa ii zic la Angel sa nu se transfere dar nu ma asculta. Asa ca am zis ca face ce vrea. Dan imi spune ca azi avem antrenament asa ca sa fiu pregatit. I-am zis ca nu am nimic impotriva si dupa ma duc spre Kira incet fara sa isi dea seama, iar cand ma apropii de ea aud ca plange asa ca imi ridic privirea si observ in reflectia de pe ecranul de telefon ca lacrimeaza. Ii pun mana pe umăr si o intreb daca e bine. Cum a simtit ca am pus mana pe ea se intoarce, imi da o palma de aia ca si maine am sa o simt si urla pe hol "Lăsa-mă in pace!". Dupa se uita cu ochii mari si in lacrimi mirata spre mine si imi spune ca ii pare rau de parca m-ar fii omorat sau ceva. I-am zis sa se calmeze, caci inteleg ca a fost un accident. Ma strange in brate dupa fuge in clasa si se aseaza in banca. Acum nu stiam cum sa ma simt: fericit, insultat, suparat etc. Ma duc in banca si astept sa vina profesorul. Cand face profesorul prezenta si ajunge la mine, ma intreaba de ce sunt rosu la fata. I-am spus ca m-am lovit accidental. Dupa aceea continua de facut prezenta. Trecuse si prima ora, cu greu, dar trecuse. In pauza stateam la vorba cu Angel si dupa vad ca se apropie Kira. Eu stateam jos si asteptam sa se mai apropie sa vad ce vrea, dar defapt avea treaba cu Angel nu cu mine. Era destul de suspect ceva. Angel si Kira nu isi vorbeau unul celuilalt. Dar asta nu e treaba mea, poate vor sa fie prieteni. Trecuse incet ziua dar era una extreeem de plictisitoare. Ajunsese ultima ora fiind geografie. Exact materia la care am o profesoara care ma crede un obraznic fara motiv. Jumatate din clasa pleaca. Il vad pe Vlad ca isi ia geanta. Si el pleaca acasa. Vlad a tulit-o mai ceva ca o racheta. M-am dus pana jos sa nu stau in clasa. Stateam in curtea scolii. M-am pus pe o banca si m-am uitat in jur. Il vad pe Vlad in in fata salii de sport. Era cu Kira si vad ca stau de vorba. Nu eram sincer prea preocupat de ei. Ma ridic caci s-a sunat de ora si dupa ma intorc si ii vad ca se saruta. Cand am vazut asta eram cu nervii la pamant. Dupa aceea Kira observa ca eu ma uit la ei si plec nervos. Ii da o palma lui Vlad si fuge spre mine. Ma prinde de brat dar eu ma zbat sa imi dea drumul. I-am spus aceste cu vinte si dupa am plecat in clasa: "N-ar fii trebuit sa cred orice din ce ai face". Dupa ce am plecat am observat cum a inceput sa planga. Vlad urla dupa mine ca sunt un gunoi ca o tratez asa. L-am ignorat si am plecat spre clasa. M-am ales cu o absenta si cu dezamagire si suparare. Dupa ora am plecat acasa. Angel observa pe drum ca eram nervos dar stia ca nu o sa ii spun ce am deci nici nu a intrebat. Dintr-o dată imi suna telefonul. Vad ca e un numar. Raspund:
Eu: Alo?
Kira: Sunt Kira te-am sunat sa iti spun ca nu e ceea ce pare. Eu ii explicam lui Vlad..
Nu a mai apucat sa spuna nimic fiindca i-am inchis in nas si mi-am continuat drumul spre casa. Am intrat in casa, si mi-am pus ghiozdanul jos si dupa din suparare am dat cu pumnul in usa cat de tare am putut. Dupa m-am pus jos si m-am gandit: "Cand chiar credeam ca aveam o sansa si acum isi arata adevaratele culori"...