Iubirea săltăreață

Trezirea

Dupa ce am fost daramat de masina ultimul lucru care l-am văzut a fost pe ea plangand. Dupa aceea am fost prins intr-un vis foarte lung, sau mai bine zis un cosmar destul de lung. Dintr-o data imi deschid ochii si ma trezesc la realitate. Vad ca sunt la spital intr-un pat intins. Incerc sa ma misc dar nu am destula putere. Dupa cateva clipe apare un doctor si imi zice.

Doctor: A te-ai trezit, foarte bine.

Eu: Ce s-a intamplat?! De cat timp sunt aici?!

Doctorul: Calmeaza-te, ai avut un accident. Ai noroc ca vehiculul nu a avut viteza mai mare altfel nu te mai trezeai. Esti norocos pustiule insa ai facut o nazbatie mare.

Eu: De cat timp sunt aici?

Doctor: De o luna.

Eu: Mai am sanse sa scap cu viata?

Doctor: Esti in viata ce-i drept,bdar asta e vestea buna doar.

Eu: Si cea rea?

Doctor: Glezna ta stanga e rupta complet deci nu prea o sa mai poti alerga.

Eu: Si cat timp imi mai trebuie sa imi revin complet inafara de glezna?

Doctor: Inca nu stim exact. Va trebui sa mai ramai.

Eu: Ok....

Dintr-o data intra asistenta in camera unde sunt eu si spune ca am vizitatori. Nu aveam habar cine era. Dintr-o ata o vad pe ea din nou in lacrimi si vine spre mine si ma imbratiseaza. Mi-am folosit bratele incat sa o cuprind intr-o imbratisare. Tot imi soptea ca e numai vina ei ca am ajuns eu aici si nu ea. I-am spus sa inceteze.

Kira: E numai vina mea!

Eu: Inceteaza!

Se uita mirata la mine fiindca am urlat sa inceteze. I-am spus ca de aia nu am lasat-o pe ea sa fie lovita fiindca atunci nu mi-o iertam niciodata. Dintr-o data imi aduc aminte de concursul organizat de liceul de arte. Mi-a spus ca nu a participat fiindca chiar in ziua aceia s-a intamplat accidentul. Cand am auzit asta eram si mai furios ca inainte. Daca nu ar fii fost impinsa eu nu as fii aici iar ea ar fii fost la concurs si ar fii castigat. Orele de vizita s-au terminat asa ca Kira era nevoita sa plece. Ma pupa pe obraz iar dupa pleaca. Doctorul mi-a spus sa dorm ca sa ma recuperez. Dupa ce au iesit toti am adormit.