Globul poleit cu aur de pe cerul senin de octombrie,se aseza confortabilpe tronul ca de cristal admirand concertul matinal al pasarilor vesele.Stradutele pline de scolarei si scolarite,erau acoperite de trena lunga a rochiei invelite in frunze colorate in nuantele preferate ale Reginei Toamna.Era Vineri,13 ziua in care ghinionul predomina.Fiind grabita cand urcam pe scarile scolii m-am impiedicat de o treapta,am cazut si mi-am invinetit mana.M-am ridicat si mi-am continuat drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Ajunsa la ora,imi cer scuze de la doamna profesoara pentru faptul ca am intarziat,dar dumneaei,nedumerita ma intreaba de ce eram imbracata in pijamale si incaltata cu papuceii mei de casa.Eu ii raspund doamnei un pic confuza ca asta e noua moda,cand defapt eu ma grabisem atat de tare sa termin de invatat lectia la biologie incat am uitat sa ma schimb de haine.In pauza vin cativa colegi la banca mea si ma intreaba ce am patit la mana,de sunt vanata.Le povestesc ca am cazut pe scari urcand in graba spre clasa.Deodata il aud pe Cristi,colegul meu,cantand:
"Ai cazut te-ai ridicat,
Cu ambitie si curaj,
Ai invatat sa te ridici,
Pe dusmani sa ii oftici."
Am izbucnit cu totii in hohote de ras,si durerile mi-au trecut ca prin minune.Dar Costel Biju apare ca prin magie si continua cu urmatoarele versuri:
"Ai cazut,te-ai ridicat,
Si cu viata te-ai luptat."
Acea zi hazlie a fost de neuitat. :)
