Cea mai grea luptă? Lupta cu întunericul. Să îl iubeşti, dar în acelaş timp să simți fiori pe şira spinării şi frigul care îţi cuprinde fiecare bucăţică din corp...
Dar totuşi nu renunți la el. De ce? E singurul ce îţi e un prieten loial. Nu îţi vorbeşte, dar nici nu îţi face rău. Pur şi simplu te ţine nestingherit în braţele lui fără să , se plângă că, îl deranjezi.
Întunericul iubeşte orice persoană pe care o are în preajmă. De ce să îţi fie frică de întuneric? Aliază-te cu el.. Te aşteaptă şi nu refuză pe nimeni care vrea să fie veşnic cu el..
Te ascunde de răutăcioasa gura a lumii , poţi plânge ore cu el , până atunci când razele soarelui încep să îi ia locul..
Învaţă să iubeşti întunericul aşa ca mine. Fără pretexte, fără teamă. Doar tu cu el , singuri. Poate nu pare un sentiment drăguț, dar dacă ştii să îl apreciezi , va devenii un sentiment mirific, crede-mă!
Învinge-ţi frica de întuneric, căci e singurul ce ne protejează sufletul de răni şi lacrimile de oamenii răi. De ce spui că, întunericul e malefic când el ne apără?
Poate şi el e la fel ca tine,rece , trist , fără nici o speranţă..
Iubeşte-l.
