O fată aşa cum o vrea el

1. Plecarea

Sunt Erika şi am 17 ani, sunt pasionată de artă si fotografie dar prefer să stau în spatele aparatului când vine vorba de poze. Mâine mă mut de la părinţi mei deoarece m-au primit la un liceu bun din Franta, Orleans. Sunt puţin tristă pentru că o să-mi fie dor de prieteni şi familie dar e importanta şi cariera mea. Mi-am vizitat toţi prietenii şi s-a facut târziu, m-a sunat şi mama, mi-a spus sa vin acasă că e gata masa.M-a apucat strâns de mână  şi m-a întors către el lipindu-mă de corpul lui, mă speriasem pentru că nu ştiam cine e. Mi-a şoptit să nu plec şi m-am liniştit auzându-i vocea celui mai bun prieten al meu.

-Raul, m-ai speriat.. ţi-am spus că nu pot să rămân, e singurul meu drum spre visurile mele, nu vrei să fiu fericită? Şti cât de mult mi-am dorit să merg la liceul ăsta.

-Ba da! dar aproape de mine nu la 3000 de km distanţă!

-Atunci vin-o cu mine, altă soluţie nu e.

-Bine, îţi promit că o să vin, dar nu pot pleca mâine.

-Vin-o să iei cina cu mine în seara asta, mama a făcut prăjitura ta preferată, se aştepta să vi.

Mă ia în braţe şi îmi dă un sărut pe frunte, enervându-mă tot drumul. Am ajuns acasă, am mâncat, am mai stat puţin şi ne-am povestit amintirile. După ce Raul a plecat, eu am ieşit afară. Vântul îmi bate in faţa, însă e plăcut, nu e rece, ci cald iar câţiva picuri de ploaie nu ezită să cadă, ceea ce ma provoaca să ţin capul in jos si ochii pe jumătate deschişi. Luminile de la felinare îmi conturează toată bordura şi merg cu mâinile în sân până când acestea dispar. Privesc fugitiv atmosfera,îmi continui drumul si realizez că nu mai plouă şi că vântul nu mai bate chiar aşa de tare, e linişte, nişte crengi se mai mişca adesea când trec câteva camioane de mare tonaj. Ajunsă acasă mă pun imediat să dorm. Nici nu mi-am dat seama când am adormit că razele de lumină ce băteau în geam m-au trezit. M-am dus repede să fac un duş, m-am imbrăcat, mi-am luat bagajele, mi-am luat rămas bun de la părinţi şi am plecat cu maşina lui Raul.

-Bună dimineaţa E. eşti gata de zbor?

-Bună dimineţa R., nu sunt. 

-Să fi cuminte, să mă disperi cu poze si mesaje ca să te simt aproape, da?

-Da daddy.  

Îi răspund zâmbind. Intru în avion şi mă aşez lângă un domn puţin mai învârstă dar foarte simpatic. M-am luat la vorbă cu el şi timpul s-a dus imediat, mi-a urat succes in continuare şi am plecat.