O fată aşa cum o vrea el

4. Peste tot, el.

- Eşti bine?

-Da, vreau să merg acasă.

-Bine, te duc eu. Ţi-e frică pe motor?

-Nu.

Ne urcăm pe motor, îl porneşte şi îl strâng strâns de abdomen. Abia aştept să fac majoratul, să dau de permis şi sa-mi iau şi eu motor. Opreşte în faţa blocului, cobor şi dă să mă pupe pe frunte, mă dau mai în spate respingândul şi îmi spune:

-Nu vreau să te temi de mine.

-Mulţumesc pentru tot, pa.

Îi întorc spatele şi urc repede pe scări, nici nu apuc să pun mâna pe clanţa uşii că o deschide Jess şi îmi sare în braţe.

-Eşti bine? mi-am făcut griji!

-Da, Ed a avut grijă de mine..

-"Ed"?! Nu vreau să te aproprii de Edward, Erika! E un om rău, îşi bate joc de fete!

-Dar nu pare a fi aşa.. se poartă frumos cu mine.

-Da, ca să te prostească, sper că nu a reuşit! 

Dupa ce s-a mai calmat, am mancat, am mai desenat ceva.. dar ma plictiseam, voiam sa ies afara si eram convinsa ca nu vreau sa ma mai gandesc la Edward pentru ca imi cam fugea gandul la el.

-Îmi arăţi împrejurimile astăzi?

-Da, chiar mă gândeam să te duc să vezi muzeul de arte, ţi-am văzut desenele, sunt superbe!

-Mulţumesc.

Ne-am îmbrăcat şi am ieşit din bloc, jos ne aştepta Andy. Ne-am urcat în maşină şi am coborât în faţa muzeului. Am intrat şi mă uitam la expozitii, nu imi venea sa cred cand mi-am vazut cateva din desenele mele acolo si  langa ele.. Edward.

-Jess, tu mi-ai adus desenele aici? Când? Aseara l-am facut pe asta. Ii zic facand-ui semn spre unul din desene

-Nu, ma jur ca nu eu le-am mutat de acolo.

-Atunci cine? Cine mai intra in casa?! Ii zic revoltata

-Pai a mai venit Andy.

Andy- Eu acum le vad pentru prima data.

Ma duc spre el si il vad vorbind cu batranul din avion.

-Uitati, ea este cea care le-a desenat. Ii spune.

-Dvs?

-Erika? Tu esti cea cu care am vorbit in avion?

-Da, eu sunt, ma bucur sa va revad!

-Si eu, desenele tale sunt superbe!

-Multumesc, pai ma inspirati.. si desenul acesta l-am facut  cand mi-am amintit ca imi povesteati de sotia dvs, ati descris-o asa.. nu am uitat nici un cuvant, sper ca mi-am imaginat-o asa cum era ea.

-Da, seamana foarte mult, mi-e dor de ea. Nu am nici o poza cu ea. Imi spune curgand-ui o lacrim ape obraz.

-Pai atunci vreau sa va fac cadou desenul asta!

-Nu pot.. e prea frumos, a iesit prea bine.

-Insist, va rog. Vreau sa va treziti cu zambetul pe buze vazand chipul sotiei langa dvs.

-Multumesc mult Erika, ai un suflet bun!

-Multumesc la fel.

Batranul pleaca si raman cu gandul la el vazand-ul plecand cu lacrimi in ochi, de fericire sper. Ma simt atat de bine cand ajut sau fac un om fericit.. e sentimelnul ala.. Imi curge o lacrima pe obraz dar o sterg repede si imi amintelsc de el.

-Tu mi-ai umblat prin lucruri?! Ii spun nervoasa.

-Ce bipolara.. ti-am facut un bine, daca le aratai mai devreme si nu le lasai ascunse acum erai vedeta. Spune amuzat.

-Sa nu mai intri niciodata in camera mea! Ce ti se pare asa de amuzant?

-Shht, nu mai tipa ca vine patronul.

-Parca tu erai ala. Ii spun incet si imi da un cot.

Riccardo- Buna, tu esti Erika?

-Da.

-Eu sunt Riccardo, patronul muzeului, imi plac foarte mult desenele tale, in fie care sambata facem expozitii ca sa gasim talente noi, dar al tau e diferit, nu am mai vazut un talent ca asta, ma bucur ca ai venit. Vreau sa te alaturi la echipa noastra si sa ne aduci desene noi in fie care sambata, daca esti de acord, desigur.

-Ăm, da.. mi-ar face placere.

-Ma bucur, uite, ai aici cartea mea de vizita suna-ma vineri daca sunt gata desenele, tema pentru data viitoare este oceanul.

-Multumesc frumos.

Ii sar deodata in brate lui Edward dupa ce pleaca Riccardo, nu imi vine sa cred ca mi-am gasit un job in care nu trebuie sa fac nimic decat sa desenez! Simt bratele lui in jurul taliei mele care ma strang strans si imi dau seama tarziu in bratele cui sunt, ii dau drumul si ma indepartez.

-Cu placere. Striga dupa mine.

Da-ti un comentariu daca vreti sa continui. :)