Prolog

37 2 0
                                        

Alergam prin padurea de langa acel sediu blestemat . Totul era alb in jur din cauza luminii lunii ce se reflecta in zapata rece . Am scapat de ei si de experimentele lor . Cand s-au asteptat mai putin am fugit cat ma tineau picioarele , nici de faptul ca sunt doar in niste pantaloni de pijama si afara sunt -15*C nu mi-a mai pasat . Tot ce vroiam era sa scap cat mai repede de ei . Au esuat lamentabil  , astfel ca li s-a dat ordin sa ne omoare pe toti . Eu si inca doi baieti am scapat . Am alergat in parti diferite , hotarandu-ne sa ne intalnim la periferia orasului cand se ivesc zorile . Mai erau aproximativ 3 ore pana sa rasara soarele . Eram haituiti de caini mari si nemilosi , ce ne-ar fi sfasiat in mii de bucatele daca ne-ar fi prins . Unul din noi a cazut , am ramas doar doi acum . Stiu asta , i-am auzit tipetele de durere atunci cand cainii ii sfasiau carnea de pe el . Ne-au dat sedative ca sa nu mai fim atat de puternici ca sa ne poata tine si omori fara sa ripostam . Am alergat prin padure inca o ora , mai era putin si soarele rasarea . Eram destul de departe de sediu , dar stiu ca inca ne urmaresc . Sunt istovit de putere si simt cum imediat voi cadea in zapada alba si rece , asteptand ca acei caini sa ma prinda si sa nu pot face nimic impotriva lor , pentru ca lupul meu era istovit din doua parti . Am fugit toata noaptea si acei oameni nemilosi ne dadeau zilnic sedative ca sa nu ripostam , iar din al doilea motiv - sufletul meu pereche lipseste , si asta ma face slab si neputincios . 

 " E aici " Il aud pe Jack vorbind , lupul meu ce deabia il mai simteam ca traieste .

" Cine? " 

"Sufletul nostru pereche " 

Atunci m-am luminat la fata . Eram si eu istovit si nu imi puteam da seama , doar lupul meu o putea face . L-am lasat pe el sa ma invaluie si sa ma conduca spre ea . Alergam mai rapid ca niciodata prin padure pana cand , la marginea unui drum asfaltat se aflau doua masini strivite intre ele . Politia intarzia sa apara , sirenele lor se auzeau mult prea departe . Am simtit miros de gaz , stiam ca in orice moment una din masini va lua foc . M-am apropiat de masina cu frica de focul ce ar putea izbucni in orice moment si atunci am vazut-o pe ea . O fetita , nu mai mult de 10 ani , care statea inconstienta pe bancheta din spate . Lupul meu era extrem de fericit , dar eu nu intelegeam , e asa mica si totusi e sufletul meu si mai e si om , ceea ce face acest lucru si mai uimitor . Am scos-o dintre fiarele masinii si am mers putin cu ea in spate pe sosea . Stiam ca daca ma transform acum as cadea la pamant din cauza oboselii , dar Jack era incarcat de adrenalina , astfel reusind sa mai mearga un timp . Cand mi-am dat seama ca suntem destul de departe cat focul sa nu o afecteze pe micuta  , am lasat-o jos , aranjand-o in cel mai confortabil mod posibil . Am lasat o dara de sange ce ii curgea din brat in urma , mai bine , or sa o gaseasca mai usor .

Stiam ca e posibil sa nu o mai vad niciodata pe acea fiinta micuta si adorabila . Si Jack stia asta , de aceea era asa neajutorat . Trebuia sa plecam din aceste locuri ca sa nu ne mai vaneze acei oameni , si pentru asta trebuia sa trecem granita si pe ea sa o lasam in urma .



In fiecare seara am acelasi vis de cand am plecat din acea padure . In ziua aia mi-am facut o promisiune . Cand stiu ca va avea o vartsa cat sa poata intelege lucrurile , adica cam 16-17 ani , o voi cauta cu orice pret . E a mea si asa va ramane . 

"Noah , iar te gandesti la ea ? "

" Da Sebastian , nu mi-o pot scoate din minte. Iti dai seama , o fetita de 10 anisori sa fie sufletul meu pereche . "

Aveam 17ani atunci si nu puteam intelege de ce cineva atat de mic . Sebastian m-a inteles in tot timpul acesta , sufletul lui pereche e cu 15 ani mai mica ca el si ea l-a respins , ea fiind la fel un lup . La inceput se simtea singur si neajutorat , amintindu-si de trecutul petrecut in acel loc blestemat , dar apoi a inceput sa treaca peste . Se pare ca se inselase in privinta ei . Nu erau suflete pereche .Pentru ca acum , langa noi , sta Emma  , care e adevaratul suflet pereche . Sunt frumosi impreuna.

" Nu iti face griji , suntem in orasul ei , o vom gasi " 

Acum ea are 17 ani , am numarat fiecare zi , saptamana , luna si an . Emma m-a ajutat . Acum o luna a venit in micuta noastra gasca de trei membri cu tot cu ea . E un geniu in tehnologie si m-a ajutat sa o caut . 

Dupa accident priveam mereu stirile , asa am aflat numele ei  , iar Emma a facut cercetari . In prezent invata in liceul Moon High School si lucreaza part time la NYPD ( New York Police Department ) . Da , suntem in New York si abia astept sa o revad . Emma mi-a aratat si poze cu ea , avea foarte multe . Devine din ce in ce mai frumoasa pe zi ce trece si mi-e din ce in ce mai dor de ea .

" Sa mergem , e tarziu si maine trebuie sa cream un accident in zona ei de lucru "



Am zis ca schimb actiunea . M-am gandit sa fie o carte despre lupi ( imi plac lupii si cartile despre ei ) , va fi cam la fel dar cu foarte foarte multe schimbari , Povestirea va fi mai mult din perspectiva lui Noah . Imi pare rau de ceilalti citittori care au citit varianta veche , dar chiar mi-am dat seama ca e un cliseu mai tot ce e scris acolo . mutari , scoala noua , tocilara , bad boy si chestii din astea . Voi incerca sa scriu cat mai original posibil , cu unele momente din vechea carte .

Beauty and the BeastWhere stories live. Discover now