Capitolul 1- Intoarcerea
V-ati intrebat vreodata ce inseamna pasiune, dragoste adevarata? Ei bine,cel mai frumos moment al vieții este acela cand persoana perfecta este langa tine...acel sentiment de implinire, lumea este roz in ochii tai, un sentiment care , pentru multi , este necunoscut, strain. Aceasta este poveste unei fete care nu cunostea acest sentiment , dar a ajuns sa lupte pentru el; aceasta este povestea mea, Kathrine:
In urma mortii parintilor mei, m-am intors din New York in orasul meu natal, Bronxs.Era o zi de toamna perfecta.Soarele reflecta in frungile ruginii ca in niste rubine.Eram intr-o decapotabila alba cu ochelari de soare ca sa imi ascunda ochii inlacrimati.Purtam nişte blugi rupti albastrii cu un tricou sexy si niste cercei lungi cu pene.Asta-i stilul meu. :) Am coborât din maşină şi mi-am luat bagajele ca sa le duc în noua casă. Mi-am pus castile în urechi, am lasat bagajele aruncate în sufragerie şi am plecat afara la liceu, ca sa ma înscriu bineînţeles.Acel sentiment ciudat , atunci cand esti singur printre colegi noi . Am dat muzica la maxim si i-am ignorat pe toti. M-am dus în sala de clasă si m-am asezat in banca. O fata cu parul brunet şi ochelari s-a intors spre mine și a spus:
Reby:Hei! Esti noua?
Kat: Dupa cum se vede,da. Ma numesc Kathrine.Zi-mi Kat.Suna mai șmecher. ;)
Reby:Rebecca.Incantata! :)
Părea o fată atât de cumsecade şi de drăguţă încât m-am gândit ca asta ar putea fie începutul unei noi şi frumoase prietenii.
Din păcate ,discuția ne-a fost întreruptă de profesorul de istorie care tocmai intrase in clasă.
Nu m-a captivat niciodata istoria aşa că nu am dat importantă spuselor lui .
Dupa ore mă duc până la baie înainte sa plec.
Kat:Reby, asteapta-mă puțin.
Reby : Bine! ;)
La cat de ameţită eram şi nu cunoșteam școala bine ,am încurcat băile si am intrat in cea a baietilor.:))
Cand ies ,dau peste un băiat îmbrăcat neglijent cu părul ciufulit şi geaca de piele neagră care mă privea insistent .Se uita la mine ca la fata visurilor lui. Adică, trebuie sa recunosc ca eram îmbrăcată la fel de neglijent ca el si aveam un aspect de fată independentă , dar cu capul in nori.
Kat:Scuze.Eu...nu te-am văzut...
Tip:Nu-i nimic.
A șoptit asta apoi a plecat.
Eu nu cred in destine, dar el...imi inspira sentimente de DEJA VU.
Reby:Esti bine?
Rebecca intreba mereu oamenii de bine chiar dacă de fapt nu îi prea pasa.Asta o facea o fata de treaba si cea mai buna , dar si singura mea prietena.
Kat:Sunt putin ametita.Hai sa plecăm.
Am zâmbit puțin forțat ca să-i demonstrez
Reby:Te cunosc prea bine.Pe mine nu ma minți. Te cunosc prea bine.
Kat:Ne cunoaștem doar de o zi. :)))
.
.
.
