Razbunare

173 17 0
                                    

Hey.Au trecut 3 saptamani de la intoarcerea mea acasa si vad ca nimic nu merge bine.Nimeni nu vrea sa vb cu mine si inca nu am niciun prieten.Incep sa devin iarasi singuratica de alta data.Totusi nu le spun nimic mamei si tatei deoarece nu vreau sa-i ingrijorez.Inca sper la un miracol.Desi astazi colegii au inceput sa isi bata joc de mine.Sa-mi deseneze banca si scaunul.Baietii mi-au pus lipicipe scaun si mi-am rupt rochia.Fetele mi-au pus piedici si gihozdanul meu alb imaculat a devenit tinta "artistilor" care deseneaza si scriu chestii cum ar fi pule sau scriu ciudat-o,curva,caranii,emo,freak,blurryface,geek.Si din fericire le-am explicat parintilor ca nu e numic grav.E doar o moda.
Sper sa mearga.Incep sa ma descurajez.Nu picep nimic din clasa.Ana nu mai poate veni asa des la mine si notele mele nu sunt cele mei bune.
*dupa inca o saptamana*
Este sfarsitul anului si eu inca nu am nicun prieten I-am mintit pe toti pana acum ca am prieteni dar acum totul va iesi la iveala.Am trecut clasa cu note bunicele.La petrecerea de sfarsit nici nu am fost invitata dar e bine.....
Defapt nu e deloc bine!!!
Ma duc repede spre casa cand un grup de baieti m-au oprit.Acestia au inceput sa fie agresivi.au inceput sa ma loveasca.Sa ma pipaie si sa ma injure.Directorul m-a salvat in ultimul moment.Acesta imi vorbeste repede fara sa se uite la mine si pleaca ingrozit.Poate ca e prea tarziu sa ma integrez in societate.
Atunci vad un mesaj de la un coleg din clasa.El ma invita la petrecerea de final de an.Eu accept si ma duc la locatia ceruta.Ajung si ii vad cum toti stau si se uita ciudat la mine.din spate vine cineva si izbeste.Sunt trantita la pamant si tinuta de baieti.Apoi fetele vin si aprind o tigara.Ele se apropie de mine si fiecare ia tigara si imi face cate un semn pe piele.
Incep sa urlu de durere.
"Considera-l un cadou de sfarsit de an pustoaico.Sper sa mori in vara asta."
Arunci baietii imi dau drumul si fiecare ma loveste pe rand cu piciorul.Gem de durere dar vad ca nimeni nu ma auzea.Eram neajutorata.Simteam ura pe care o aveau in ei.Sufletul meu pierdea batalia si pana la final nu mai puteam simtii nimic.Ultima picatura de bunatate din mine s-a scurs si a lasat loc urii pure.Ceva in mine s-a schimbat atunci.Nebunia a preluat controlul asupra mea.
Ei au plecat de ceva timp si apoi ma ridic si eu greu.Reusesc sa ajung acasa fara ca parintii mei sa vada ranile.Cred ca aveam de gand sa renunt la tot.Atunci imi amintesc de spusele lui Lucifer.Razbunarea este cea care ma va salva deci?
Probabil ca asta ar fi ultima optiune acum.Dar o voi lua in considerare.
Ajunsa in camera mea am inceput sa plag in soapta pentru a nu fi auzita.Am inceput sa-mi zgarii fata in timp ce imi aminteam fiecare insulta si bataie de la colegi.Am luat ghiozdanul si am citit fiecare insulta.Am plans toata noaptea.Totul mergea rau.Nebunia a preluat controlul.Am inceput sa rad isteric in timp ce lacrimile imi cadeau pe zgarieturile facute de mine pe fata.
Ma intind pe pat dar nu mai pot sa respir din cauza durerii.Ma duc in baie si imi tratez ranile.Eram plina de vanatai si semnele alea facute cu tigara vor lasa cicatrici.Permanente.Eram un adevarat monstru.tor ce sinteam era o ura pura.
Ma asez pe pat si adorm.A doua zi le-am cerut parintilor mei sa iau lectii de autoaparare.Ei surprinsi,au acceptat.
Dupa o luna am facut progrese grozave.Eram pregatita sa ma par singura.ERAM PREGATITA SA MA RAZBUN.
Era o seara de vara.Luna se vedea clar pe cerul negru ca smoala.Stelele erau si ele acolo dar erau eclipsate de acea luna plina.Ma plimbam pe strazi si intru pe o sraduta intunecata.La jumatatea ei ceva se aude.Era un zgmot facut de un cutit care tocmai era scos dintr-o teaca.Continui sa merg normal si ma gandesc la cine poate fi acolo.
Aud pasi repezi care se apropie de mine.Atacatorul crede ca nu l-am observat dar se inseala.Sunt gata sa ma feresc dar acesta incerca sa sara pe mine.Ma tranteste la pamant.Ma intoarce cu fata la el.Purta gluga si ochelarii pe care i-as fi recunoscut oriunde.Era Ticci Toby.Oare el stie ca nu am murit atunci?
Dar nu apuc sa ma gandesc prea mult si acesta raspunde
"Am venit sa-mi termin treaba.Fara resentimente pustoaico.Da?
O voi face repede si fara durere.....prea mare."apare un zambet demonic pe chip.
Dar stiam ca il pot da jos de pe mine.Nu vreu sa fiu omorata de el.Vreau razbunare.Din fericire am inceput sa port un cutit dupa mine.El nu a prevazut asta asa ca inainte ca el sa-si ia toporul,i-am infipt cutitul in mana.El se uita la umar si il imping de pe mine.Eu ma ridic repede si ma indepartez de el.El se ridica si-si scoate cutitul din mana.Stiu ca pe el nu functioneaza durerea din cauza bolii lui deci stiam ca asta nu e o solutie permanenta.
"Deci.....ai mai exersat de data trecuta."
Incepe sa rada isteric in timp ce ia unul dintre topoare in mana.
"Dar mai ai de invatat.Incepi sa ma enervezi.Tu ar fi trebuit sa fi moarta de un an.Te-am vegheat tot timpul asta si am vazut viata ta mizerabila"
"Pe care tu ai creato.Sti ca e vina ta nu?"
"Da stiu.Si de asta am venit sa te ajut.Sa iti curmi viata distrusa.Vreau sa nu mai simti umilinta.Deci ce zici?"
"Nu pana nu te vad mort!"
Ma napustesc spre el cu o fenta.El nu isi da seama asa ca trece pe langa mine.La fel de repde ma arunc in spatele lui si il dobor.Acesta se chinuie sa se ridice dar e in zadar.Iau cutitul care era in apropiere pe betonul rece.
"Sti....acum ar trebui sa te omor si sa gasesc razbunarea pe care am cautat-o tot acest timp.Dar nu o voi face.Eu nu sunt o criminala ca tine deci te voi lasa sa pleci cu promisiunea ca daca te mai apropii de mine vreodata te voi omora fara ezitare.Ai inteles magarule?!"
Arunc cutitul si fug spre casa.Am facut ceea ce trebuia.Dar ceva imi spune ca asta nu se va termina aici.

Ticci Toby-O poveste incurcataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum